10 jurnale memorabile ale unor femei fantastice

Atunci când nemulțumirea legată de propria persoană urcă la temperaturi prea înalte, nimic nu mă readuce cu picioarele pe pământ mai mult decât lectura unui jurnal al cărui autor este o femeie. Găsesc mereu acolo puterea de a trage aer adânc în piept, de a mă ambiționa să îmi urmez drumul, de a savura fiecare clipă și întâmplare. Nu mai e cazul să spun că ce veți găsi mai jos reprezintă o fișă subiectivă de lectură. Dar garantez că scriitura e de calitate, până la ultima filă.

Simone de Beauvoir – Memoriile unei fete cuminți

Aveți în față construcția, în anii de formare, a celei mai proeminente prezențe feministe a secolului XX, Simone de Beauvoir. Mai exact, povestea copilăriei, adolescenței și anilor de studenție la Sorbona, locul în care îl întâlnește pe Jean-Paul Sartre. Asistăm cu complicitate la formarea celei care de mică dă semne de nesupunere și se desprinde încet-încet de mediul convențional al familiei, de credința catolică în care e crescută și începe să gândească independent. Găsim în paginile cărții nu doar un portret al societății europene la început de secol XX, dar și un exemplu de gândire existențialistă în forma ei cea mai pură. Un lucru e cert: jurnalul lui Simone de Beauvoir îți deschide apetitul pentru studiu și lectură și te face să regreți că te-ai născut în secolul televizorului și al telefonului mobil.

Oana Pelea, Jurnal 2003 – 2009

Sensibil și sincer până în măduva cuvintelor, Jurnalul Oanei Pelea nu e nici mai mult, nici mai puțin decât o culegere de gânduri, frământări, impresii, frânturi de lectură, secvențe firești ce alcătuiesc viața unui om cu trăiri intense. Nu veți găsi în el senzaționalul și bârfa pe care oamenii și le imaginează legate ombilical de lumea teatrului, dar veți găsi referințe de personaje celebre precum Peter Brook, Liviu Ciulei, Roman Polanski, Ștefan Iordache, Olga Tudorache, Pitiș sau Adrian Pintea. Ioana Pârvulescu, cea care semnează prefața Jurnalului constată că actrița are ceea ce doar scriitorii adevărați posedă și anume o amprentă stilistică. Iată ce zice ea: „Portretul tău, așa cum l-am perceput eu din pagină, e cel al unui om de bună credință și de mare credință, al unei femei cu o enormă bucurie de a trăi, traversată, din când în când, ca o hartă marcată de ape, de o mare disperare de a trăi”.

Jane Hawking – Dragostea are 11 dimensiuni. Viața mea cu Stephen Hawking

Dacă simți că uneori viața pentru femeia din timpurile noastre e dificilă, că nu mai poți jongla cu jobul, cariera, familia, copiii, viața socială etc., ia și citește povestea incredibilă a lui Jane Hawking, această eroină din spatele geniului Stephen Hawking, fizicianul celebru, atins de o boală neurologică generativă. Cam ce a realizat această femeie în viață? Înainte de toate și-a sacrificat orice urmă de aspirație la cariera în filologie și s-a dedicat cu totul îngrijirii și sprijinirii necondiționate a soțului ei. A făcut trei copii cu acesta pe care i-a crescut cu ceva ajutor (mai mult financiar) de la bunici, a jonglat cu locuințe provizorii oferite de colegiile unde acesta era invitat să cerceteze, l-a urmat peste mări și țări la simpozioane și congrese deși avea oroare de zborul cu avionul, a organizat cine festive pentru colegii acestuia, a luptat pentru ca Stephen să ducă o viață normală în condițiile date și a fost infirmiera lui personală până la capăt, când acesta s-a îndrăgostit de o infirmieră cu acte și și-a părăsit familia pentru ea. Te trec fiorii când mai dai o pagină și te întrebi de unde o să își ia femeia asta resurse pentru a merge mai departe. Și totuși o face, cu îndârjire și cu zâmbetul pe buze.

Virginia Woolf, Jurnalul unei scriitoare

Pe lângă zecile de romane memorabile pe care le-a scris, Virginia Woolf a ținut cu sfințenie jurnal (cinci la număr, de fapt) din 1915 și până în 1941. Scrisul a salvat-o, fără doar și poate, de la nebunie. Jurnalul ei conține însemnări legate de romanele la care lucra, portretizări de personaje care i-au trecut prin viață și i-au influențat opera, comentarii legate de propriile lecturi. Nu ratați însemnările intime ale unei scriitoare care, deși aflată mereu în ghearele nevrozei și depresiei, a trăit liber, luptând pentru dreptul femeii de a simți și a spune adevărul despre cine este.

Maria regina României, Jurnal de război

Conștientă de momentul istoric la care ia parte, regina Maria începe să țină un jurnal odată cu intrarea României în Primul Război Mondial în august 1916. Luându-și cu adevărat în mâini rolul de mamă a poporului Român, regina a trăit la intensitate de câmp de luptă, deciziile, deznădejdea și speranțele românilor în cei doi ani de cumpănă pentru întreaga lume. Implicându-se mai mult decât îi permitea la vremea aceea statutul de soție a regelui țării, ea a marcat acea perioadă prin înțelepciunea și determinarea sa. Pătrundem în universul necenzurat și în gândurile sincere ale unei femei de legendă.

Monica Lovinescu, La apa Vavilonului

Cea mai importantă voce a exilului românesc, Monica Lovinescu reconstituie pe baza jurnalului său din tinerețe (pe care recitindu-l la maturitate, l-a găsit „intolerabil de prost, romanțios, sentimentaloid”, încât a simțit nevoia să îl distrugă filă cu filă), Bucureștiul copilăriei, pătrunderea comunismului în țară, exilul parizian și colaborarea sa memorabilă la postul de radio Europa Liberă. Dacă e o trăsătură care definește întru totul personalitatea acestei intelectuale, aceea e moralitatea. Cu ajutorul acesteia a reușit să transmită speranța celor rămași în țară prin intermediul „undelor scurte”.

Anne Frank, Jurnalul Annei Frank

Nu avem voie să ratăm în acest top, poate cel mai cutremurător jurnal din câte s-au scris vreodată, cel al Annei Frank. Deși avea doar 13 ani când a conștientizat importanța consemnării celor trăite de ea și de familia sa în ascunzătoarea numită Anexă din Amsterdamul ocupat de trupele germane, condeiul tinerei dă dovadă de o maturitate subită. Deși au reușit să se ascundă timp de doi ani, cu complicitatea celor din jur, cei opt locatari evrei ai ascunzătorii sunt arestați și trimiși cu ultimul transport spre Auschwitz, Otto Frank, tatăl Annei fiind singurul care supraviețuiește și publică jurnalul, nelipsind lumea de unul dintre cele mai importante documente ale secolului XX. 

Anamaria Smigelschi – gustul, mirosul și amintirea

O, de mult nu ți-a mai picat în mâini o carte atât de savuroasă! E fix precum căpșuna pe care o vezi pe coperta ei: o gustărică sănătoasă și plină de savoare. Poveștile Aneimaria Smigelschi au savoarea familiilor bune românești din secolul XX, acelea care au trecut peste toate greutățile cu zâmbetul pe buze, genul de familii care îți dau încredere că în România s-a trăit și încă se trăiește frumos, elegant și fără fasoane. Anamaria Smigelschi este un artist plastic bucureștean, mezina familie arhitectului Victor Smigelschi și al Mariei Anna Giuseppina Trinchieri și autoarea a mai multe cărți pentru copii. Despre însemnările ei aduse în discuție aici declară: „Ceea ce veți citi, dacă veți avea răbdare, este absolut, perfect, strict adevărat! Nimic, nici nume, nici culori, nici situații nu este inventat. Pe de altă parte, e inutil să adaug că nu e totul. Nu pot și nici nu vreau să fac mărturisiri complete, nu e o autobiografie, nu e un volum de memorii, sunt niște picături colorate, vesele, nostalgice sau triste, niste proze-lițe. Sunt poveștile mele”.

Marilyn Monroe – Fragments: Poems, Intimate Notes, Letters

Nu e neapărat un jurnal în adevăratul sens al cuvântului, nici măcar o publicație în limba română, dar un document în egală măsură intim și revelator în ce privește personalitatea lui Marilyn Monroe, ce vede lumina tiparului la 50 de ani de la moartea acesteia. Însemnări scrise pe foi cu monograma hotelurilor în care a stat, scrisori, versuri, încercări abandonate de jurnal, completate de fotografii inedite cu ea în intimitate, întregesc vulnerabilitatea și insecuritatea ființei blonde, a cărei notorietate din viața de zi cu zi a depășit-o cu mult pe cea din rolurile jucate.

Jeni Acterian, Jurnalul unei fete greu de mulțumit

Nu poți să te declari îndrăgostit de interbelic fără să fi citit jurnalul lui Jeni Acterian. Vei da în el peste marile figuri ale României dintre războaie, de la Mircea Eliade, Eugen Ionescu, Emil Cioran, Petre Ţuţea, Constantin Noica, Cella Delavrancea, Mihail Sebastian la Nae Ionescu sau Mircea Vulcănescu, cu toții portretizați de condeiul ascuțit al tinerei intelectuale. Jurnalul său este singura sa operă scrisă, afară de un volum de corespondențe, dar fără el, portretul intelectualității interbelice românești ar fi puternic sărăcit. „Verdicte uluitor de sigure asupra cărţilor citite cu frenezie, analize subtile şi reflecţii lucide despre sine ori alţii, ironie nimicitoare şi concluzii nemiloase, suferinţe ale inimii şi patimi ale trupului – dar şi rare momente de intensă bucurie –, iată substanţa însemnărilor lui Jeni Acterian, o fată superinteligentă şi poate de aceea greu de mulţumit”, consemnează Doina Uricariu în prefața cărții.

Text & foto: Alina Băisan