4 motive pentru care trebuie să vezi The Shape Of Water

The Shape Of Water (în regia lui Guillermo del Toro) spune povestea Elisei Esposito, o femeie de serviciu a cărei existență este transformată de faptul că întâlnește o creatură nemaivăzută, parte a unui proiect de cercetare secret din cadrul laboratorului guvernamental în care lucrează.

Elisa este o ființă singuratică, care locuiește alături de amicul său, Giles (Richard Jenkins), un ilustrator de campanii publicitare, într-un apartament situat deasupra unui cinema. În afară de Giles, singura prietenă a Elisei este Zelda (Octavia Spencer), care lucrează în cadrul aceluiași laborator ultrasecret.

Acțiunea se petrece în Baltimore, în anul 1962, și este declanșată de momentul în care Elisa descoperă că cel mai nou proiect de cercetare al institutului, aflat sub paza strictă a colonelului Richard Strickland (Michael Shannon) este o creatură amfibiană capabilă să simtă emoții umane.

În afară de povestea captivantă pe care Guillermo del Toro a gândit-o timp de șapte ani înainte de a o pune pe sticlă, iată încă patru motive pentru care merită să mergi la cinema să vezi The Shape Of Water.

Coloana sonoră

De regulă, când scriu despre un film, nu încep prin a face referire la coloana sonoră. Însă o fac acum, pentru că, în cazul de față, sunetul e prima experiență senzorială care o să te introducă în atmosfera poveștii. Filmul începe cu o scenă subacvatică în care acțiunea e neclară, dar care te captivează prin maniera în care vocea calmă și liniștitoare a lui Richard Jenkins începe să spună povestea Elisei, care e apoi conturată fără cuvinte, prin succesiunea rapidă a unor secvențe derulate de-a lungul a câteva minute pe fundalul unor acorduri de flaut.

Alexandre Desplat este omul din spatele coloanei sonore, iar ceea ce a încercat (și reușit, cu succes) este să redea nu numai atmosfera anilor ’60, în care este ancorată acțiunea, ci și (într-un mod atât de subtil încât este aproape imperceptibil, o senzație pe care nu o conștientizezi în mod automat) maniera în care sunetele sunt percepute sub apă – opace, difuze, ușor tulbure. Secvențele de jazz și melodiile din anii ’50-’60 sunt intercalate cu acorduri de flaut, acordeon sau clarinet, compuse special fie pentru a acompania și completa scenele de punct culimnant, fie pentru a oferi rotunjime secvențelor în care protagonista comunică în ciuda faptului că nu are glas.

Interpretarea lui Sally Hawkins

Apropo de protagonistă, Sally Hawkins e nominalizata la Oscar pentru rolul său din fim. Elisa Esposito este mută, dar comunică mai îndeaproape cu publicul decât toate celelalte personaje care au voce. Prin gestică, Sally reușește să transmită o tandrețe aparte care dă tonul filmului – The Shape Of Water e, la urma urmei, o poveste care explorează iubirea în toate formele ei, de la cea platonică până la cea romantică. Vocea lui Giles explică, în finalul filmului, cum iubirea este precum apa, pentru că poate lua orice formă.

Detaliile de design

La fel ca și maniera în care coloana sonora acompaniază firul narativ, completându-l în mod poetic, decorul este construit cu multă minuțiozitate și atenție la detaliu – pereții din apartamentul lui Sally sunt pictați cu o reproducere a celebrei picturi japoneze The Great Wave off Kanagawa, iar acesta este numai unul dintre micile elemente subtile care completează atmosfera. Guillermo del Toro a lucrat împeună cu designerul de producție Paul D. Austerberry pentru a crea o paletă cromatică pentru fiecare personaj (tonuri de albastru și verde închis pentru Elisa, tonuri de roșu cald și muștar care să acompanieze personalitatea caldă a lui Giles, etc).

Ritmul acțiunii

Recunosc că nu sunt o fană a filmelor care se desfășoară lent. Firul narativ creat de Guillermo del Toro acestei povești este alert, captivant, și, deși pelicula însumează două ore, ritmul este dozat astfel încât să nu simți când trece timpul.

The Shape Of Water are premiera astăzi, 23 februarie, și este distribuit în România de Odeon Cineplex.