5 romane inspirate din fapte reale extraordinare

O carte bună îţi acaparează mintea şi îţi provoacă întotdeauna imaginaţia. O carte bună te face să călătoreşti în timp şi spaţiu, să râzi, să plângi, să iubeşti, să urăşti, să uiţi de tot, să-ţi doreşti să intri în paginile sale şi să participi cumva la ceea ce se întâmplă acolo. Iar dacă este şi o poveste inspirată din fapte reale extraordinare, impactul ei este cu atât mai mare.

Rezonăm altfel cu evenimentele sau cu oamenii care au făcut lucruri chiar foarte aproape de noi, care nu sunt doar produsul unei minţi creative. Aşa că, în rândurile care urmează, pornim într-o călătorie atipică, pe urmele unor personaje sau întâmplări ce par inimaginabile, dar care nu sunt altceva decât mici părţi ale realităţii noastre. Mai mult sau mai puţin plăcute.

O iubire care ar fi putut ajunge la stele: Dragostea are 11 dimensiuni. Viața mea cu Stephen Hawking, de Jane Hawking

Este povestea lui Stephen Hawking, una dintre cele mai strălucite minți din toate timpurile. O poveste spusă din perspectiva ei, a lui Jane Hawking, femeia care i-a fost alături încă de când Stephen a aflat diagnosticul necruțător: scleroză laterală amiotrofică, o boală neurologică degenerativă care nu îi mai lăsa mulți ani de trăit. De altfel, Hawking a povestit că logodna lui cu Jane i-a oferit un motiv pentru a trăi. Cei doi s-au căsătorit în vara anului 1965 și, pentru o vreme, chiar le-a fost bine.

În timp, responsabilitatea copiilor, starea tot mai gravă a lui Stephen, ambițiile lui profesionale care le puneau în umbră pe cele ale ei: toate acestea au contribuit la deteriorarea relației soților Hawking.

Și poate că tocmai din acest motiv Dragostea are 11 dimensiuni. Viața mea cu Stephen Hawking este o carte atât de interesantă (a fost ecranizată în 2014, cu Eddie Redmayne și Felicity Jones în rolurile principale). Pentru că este mărturia emoționantă a unei femei care a crezut că iubirea ei va fi îndeajuns, dar care a ajuns să fie copleșită de provocările vieții sale. Nu este o poveste despre succes, nu are un happy-end și nu e o carte perfectă. Dar e o aventură în care nu mulți ar fi avut curajul să se avânte și – în cele din urmă – o lecție de viață și iubire.

Într-o lume de coșmar: Arsă de vie, de Souad împreună cu Marie-Thérèse Cuny

Rigorile și interdicțiile de care se lovesc femeile din Orientul Mijlociu nu mai sunt de multă vreme un secret. Dar te asigur că nimic nu te pregătește pentru Arsă de vie, o carte înfiorătoare, tradusă în zeci de limbi și publicată în milioane de exemplare în lumea întreagă.

„Sunt fată, iar o fată trebuie să meargă repede, cu capul aplecat, privind în pământ, ca și cum și-ar număra pașii.”

Așa își începe Souad mărturia plină de durere, povestea unei fete dintr-un sat din Cisiordania, care aproape că a plătit cu viața pentru o „greșeală” considerată de neiertat de către familia sa: a rămas însărcinată cu un bărbat care i-a promis că o va salva, dar care a abandonat-o, așa că ea a fost condamnată la moarte.

Mai exact, Souad a fost arsă de vie. Salvarea ei a fost o femeie dintr-o organizație umanitară, care a reușit să o scoată din țară și să o ducă în Franța. Cazul ei, după cum povestește chiar Souad în carte, nu este neapărat unul special. Ca ea sunt multe alte femei, victime ale așa ziselor crime de onoare, lăsate să moară în chinuri groaznice. Însă multe dintre aceste femei nu supraviețuiesc. Souad a trăit ca să-și spună povestea cutremurătoare despre o lume necruțătoare și o cultură despre care noi, de fapt, nu știm absolut nimic, chiar dacă avem acces la atâtea informații. O lume în care, din păcate, viețile femeilor nu contează.

Tragedia din subteran: Underground. Atentatul de la Tokio și spiritul japonez, de Haruki Murakami

S-a întâmplat acum mai bine de douăzeci de ani și s-a întâmplat în Japonia, așa că probabil nu sunt mulți care își amintesc de acest tragic eveniment. Însă Haruki Murakami, probabil cel mai cunoscut și apreciat scriitor japonez, nu a vrut ca oamenii să uite de această dramă și, în 2000, a publicat o carte-document despre atacul cu gaz sarin de la metroul din Tokio din 1995. În urma atentatului de care au fost responsabili membrii sectei religioase Aum Shinrikyo, 12 oameni au murit și alte sute de persoane au fost rănite grav. Încercând să înțeleagă motivele din spatele atacului și consecințele lui, autorul a stat de vorbă cu supraviețuitorii incidentului, dar și cu membri ai sectei, încercând să pună cap la cap piesele unui puzzle îngrozitor, dar și să creioneze liniile fundamentale ale spiritului nipon. Rezultatul? O carte care te ține cu sufletul la gură, chiar dacă îi știi deja deznodământul.

Viața se schimbă într-o clipă: Anul gândirii magice, de Joan Didion

Sunt mulți autori care scriu extraordinar, dar Joan Didion are un stil care iese din tipare, un altfel de condei. Și nu are nevoie de cine știe ce limbaj sofisticat pentru a-ți pătrunde în inimă și minte, autenticitatea e singura ei „armă”.

Anul gândirii magice este o carte apăsătoare despre doliu, despre viața de după moartea celui drag. După decesul soțului ei, Joan Didion a fost nevoită să o ia de la capăt într-o lume pe care parcă nu o mai înțelegea. Cum să mai continui atunci când totul e pierdut, cum să mai găsești sensul și motivația după o tragedie, cum să mai poți lupta pentru copilul tău, care și are nevoie de tine la rândul său? Cu o sinceritate tulburătoare, Joan Didion povestește despre cele mai grele momente din viața ei, Anul gândirii magice fiind pentru ea o formă de terapie, o încercare de a se elibera de suferință.

De pe pista de alergare în mijlocul unui lagăr japonez: De neînvins, de Laura Hillenbrand

O carte care te va înduioșa, te va revolta și te va motiva în egală măsură, De neînvins este biografia atletului american Louis Zamperini, un om a cărui poveste de viață întrece orice imaginație. Născut într-o familie de italieni, Zamperini a fost un copil-problemă, un adolescent rebel, care nu reușea să se integreze și care ajungea mereu în vizorul poliției din cauza comportamentului violent și a furturilor comise. Toți îl credeau irecuperabil, până într-o zi, când fratele său mai mare, Pete, l-a dus pe pista de alergare. Sportul l-a ajutat pe Louis să își revină și să aibă un obiectiv – Jocurile Olimpice. Unde a și ajuns, însă parcursul lui a fost rapid întrerupt de începerea celui De-al Doilea Război Mondial, eveniment care l-a forțat pe Zamperini să se înroleze și să devină pilot.

Până în acest punct, poate că viața lui nu pare tocmai un subiect de carte (și de film, pentru că romanul Laurei Hillenbrand a fost ecranizat în 2014, regia fiind semnată de nimeni alta decât Angelina Jolie). Dar lucrurile s-au schimbat radical pentru Zamperini în acest război. În timpul unei misiuni, avionul echipajului său a căzut în ocean, iar Louis s-a numărat printre supraviețuitori. A rezistat pe o barcă de salvare mai bine de o lună, a ajuns prizonier de război într-un lagăr japonez și a fost supus unor umilințe și brutalități devastatoare. Dar nu s-a lăsat doborât.

Zeci de ani mai târziu, în timp ce se documenta pentru o altă carte, Laura Hillenbrand a ajuns la povestea unui băiețel care încălca tot timpul regulile. Un sportiv care ar fi putut face istorie în atletism. Un om care a supraviețuit războiului. Și după o primă conversație cu Zamperini, a știut că trebuie să scrie De neînvins.