Aylin ne recomandă: experiențe inedite din vacanțe de vară

Interviurile A List Magazine de luni își propun să adune amintiri și recomandări din vacanțe și călătorii. Așadar, cu Aylin Cadîr ajungem în Kyoto și Florența, pe o stradă din Londra care aduce cu o alta, din Buenos Aires, pe o plajă mexicană cu ape turcoaz și nisip rece, într-un restaurant japonez din Kumamoto, în Istanbulul cafelelor de dimineață și chiar în verile de copil din satul dobrogean al bunicii. Să pornim, așadar, pe drumuri de vacanță!

Orașul pe care nu îl poți uita

Kyoto și Florența. Au un ritm diferit. Sunt metropole, dar au o poveste care se simte pe fiecare străduță. Sunt orașe care te fac să te simți un personaj, nu doar un turist.

Strada pe care te-ai întoarce oricând

Portobello Road, din Londra, care seamană foarte tare cu Strada San Telmo din Buenos Aires. Ambele devin piețe ambulante în weekenduri și se umplu de culoare și de oameni. În San Telmo, se aude tango de peste tot și din loc în loc sunt dansatori de toate vârstele care fac demonstrație de milonga. Se vând broderii, sticle pentru sifon de toate culorile, covoare din piele de vacă, totul pe soundtrackul muzicii lui Carlos Gardel.

Bagajul ideal

Cât mai optimizat spre gol, pentru că te vei întoarce cu el plin.

O plajă din filmul tău

Playa del Carmen din peninsula Yucatan, Mexic. Pe lângă apele de un turcoaz impecabil, în care poți face snorkeling sau scuba, marea supriză pentru mine a fost nisipul. Este fin, din coral și… rece. Deși stă în razele soarelui toată ziua, nisipul de acolo este rece.

O întâmplare mai puțin obișnuită

Acea zi de pe canalul Beagle, la Fin del Mundo, când ne-am întalnit cu japonezul care făcuse traseul primilor oameni pe bicicletă și despre care citisem cu doi ani înainte în vacanța din Tanzania, unde i se terminase turul. Acum, îl întâlneam absolut din întamplare pe vaporul care ne ducea să vedem pinguinii. El era cu o echipă de filmare care făcea un documentar despre el, și atunci filmau locul de unde începuse traseul său în urmă cu 40 de ani, în Patagonia.

Un restaurant altfel

În Japonia, în Kumamoto, un restaurant unde am mâncat cel mai bun sushi din lume. Spre surprinderea noastră, carnea era de cal, zona fiind cunoscută pentru asta. Dar era ceva divin, ce se topea efectiv în gură.

O fotografie cu poveste

Poza în costumul de scuba. Nu înot bine și am o oarecare teamă de apă. În ciuda acestor temeri, în acea zi am dat examenul de scuba, care implica și scoaterea și punerea măștii la zece metri sub apă. Am luat examenul. Poza de atunci înseamnă mult pentru mine.

Cafeaua de dimineață, undeva departe

Cafeaua, pentru mine, e cea mai bună când știi că urmează o zi plină și mi se pare că pică foarte bine când e un pic mai răcoare afară, și asta pentru că îmi place s-o beau fierbinte. Nu-i prea departe, dar cafeaua și micul dejun sunt foarte bune în Istanbul.

O destinație inspirată de o carte, de un scriitor, de un cântec, de o operă de artă

Vezi altfel Istanbulul după ce citești În numele prințesei moarte, de Kenizé Mourad, sau Copacul ienicerilor, de Jason Goodwin. Sau America Latină, după ce te familiarizezi cu Isabel Allende și Gabriel García Márquez.

Un peisaj memorabil

Cascada Iguazú, la granița dintre Argentina și Brazilia.

Un hotel în care ai fost fericită

Casa Romantico, din Bruges.

O amintire dintr-o vacanță de vară a copilăriei

La țară, la bunica, atunci când venea Bayramul și nu puteam dormi de emoție și entuziasm în seara de dinainte. Ne trezeam la prima oră și strigam „prezent!” în fața moscheii așteptând să iasă bărbații de la rugăciune și s-o pornim în fugă la colindat din casă în casă. Apoi, toată ziua, toată săptămâna ne-o petreceam mâncând dulciurile strânse.

Un loc în care încă nu ai ajuns, dar ai vrea

Sunt mai puține cele în care am fost. Mi-ar plăcea să văd orașele de pe Drumul Mătăsii, să fac din asta un tur epic, de-o vară.

Un loc în care ai ajuns, deși nu ai fi crezut vreodată

În niciun loc în care am ajuns nu am crezut vreodată că voi ajunge… Dar, totuși, Patagonia și ghețarul Perito Moreno sunt sus în lista asta.

Farmecul unei vacanțe, pentru tine…

Cel mai mult la vacanțe îmi place noutatea, faptul că tot ce urmează să vezi te va surprinde, că nu ai mai văzut așa ceva niciodată, că mai sunt locuri care te marchează într-atât încat vrei să te întorci și să încerci să mai trăiești acel sentiment o dată.

Aylin Cadîr este actriță a Teatrului Național din București. Cel mai nou spectacol în care joacă pe scena TNB este Medeea – mama mea, regizat de bulgarii Ivan Dobcev și Margarita Mladenova, a cărui premieră a avut loc în luna mai. În teatru, Aylin a devenit cunoscută odată cu rolul Maitreyi, din spectacolul omonim, montat de Chris Simion la Teatrul Bulandra. Pe lângă actorie (citește AICI un interviu despre cel mai recent film în care joacă), continuă să cânte cu trupa ei – Aylin & The Lucky Charms, cu care tocmai a filmat un clip ce va fi lansat în această lună, urmând ca pe 12 august să concentreze la Spellground Festival. (Detalii pe Aylincadir.ro.)

Foto: arhiva invitatei