Dragii mei, am mai scris aici despre marinare, maturare și mirodenii sau sosuri pe care le poți folosi la vită, vițel, miel. Azi vreau să mă refer pe scurt la asezonarea clasică, poate cea mai întâlnită și, fără îndoială, cea mai simplă dintre toate, cea cu sare și piper.
Folosim sarea și piperul din cele mai vechi timpuri și totuși, nu ne iese de fiecare dată. De ce? Pentru că nu ținem cont de cele patru lucruri esențiale legate de aceste condimente:
1) Sarea trebuie să fie grunjoasă sau fulgi. O sare fină se va dizolva repede pe suprafața cărnii, care e umedă, și va conduce la o deshidratare rapidă a acesteia, lucru contraindicat.
2) Piperul trebuie să fie zdrobit proaspăt, în granule mari. Piperul măcinat își pierde proprietățile aromatice în timp și, în plus, se arde foarte repede, devenind amar.
3) Sarea și piperul trebuie să fie presărate pe ambele părți ale fripturii (sau de jur împrejur, de la caz la caz) din belșug. Nu poți pune prea mult, carnea nu poate accepta surplusul. În plus, condimentele vor forma crusta fripturii.
4) Timpul petrecut de condimente pe friptură nu trebuie să fie mai scurt de 5 minute ori mai lung de 15 minute. E nevoie de cinci minute pentru ca sarea și piperul să facă priză bună la carne, e nevoie de cinci miunte pentru ca piperul să se umezească suficient de mult și să nu se ardă. Apoi, dacă perioada depășește un sfert de oră, sarea, fie ea grunjoasă ori fulgi, se dizolvă și începe să lucreze la deshidratarea cărnii. Dacă avem o friptură groasă de 3,5-4 cm nu e o problemă serioasă, dacă avem o friptură groasă de 2 cm, nu o să ne placă prea tare.
Text și foto: Adrian Hădean (http://hadean.live)