Travel & Art: Letiția Vlădescu

Pe Letiția Vlădescu (29 de ani) o știi din spectacole precum Peretele sau 7 dintr-o lovitură, de la Teatrul Metropolis, sau din mai noul Zece pentru New York, montat de Lia Bugnar la teatrul de pe Mihai Eminescu. Poate că ai mai văzut-o în ultima vreme în Emancipare, la Comedie, sau în Politik.on, la Point. Și la televizor, în serialul Ai noștri, de la PRO TV. E de ajuns să o vezi o dată ca să o ții minte. Cu un stil și o voce singulare, Letiția este o apariție. Dintr-o familie de muzicieni, înainte să dea la UNATC, a studiat ani întregi vioara. Sora ei este pianista Cezara-Lucia Vlădescu. În aceste rânduri, Letiția își amintește cum a mers într-o vară cu prietenele ei, actrițe, să-și vadă sora într-un concert la Montreux. Altfel, prima ei vacanță a fost în Corsica, în urmă cu mai bine de două decenii. În bagajele ei, ai putea găsi Jurnalul lui Tolstoi. În București, să nu te mire dacă o vei întâlni întâmplător în Cișmigiu, în Shift-ul vechi sau în Control, ziua-n amiaza mare. Dintre festivalurile de teatru la care a fost, cel mai mult i-a plăcut la Beijing, în China. Letiția iubește muzica clasică, moda, cafeaua la ibric, cu lapte și miere… Pentru mai multe detalii, vezi chestionarul de mai jos!

Prima călătorie din viața ta

1996. Corsica.

O stradă pe care te-ai întoarce oricând

Turnescu 13. Strada copilăriei mele.

O vacanță de vară din adolescență sau din studenție

Studenție: 2012. Festivalul de jazz de la Montreux. Am fost cu prietenele mele actrițe să o vedem pe sora
mea cântând acolo.

New York. Zece pentru New York

Lia Bugnar împreună cu Teatrul Metropolis propun o călătorie interesantă unor tineri frumoși și talentați,
aflați la început de drum. Ceea ce face mai specială călătoria noastră este faptul că într-un mod real pentru
noi în acest drum, parcursul e mai important ca destinația în sine. Exact ca în viață!

Cărțile din bagaje

Walt Whitman – On the Beach at Night Alone (ediția cumpărată cu ultimii bani, două lire, din Londra, când m-a luat Lia Bugnar să joc cu ea Oase pentru Otto la Leicester Square Theatre); Jung – Tipuri psihologice (vol. 6 din Opere complete); Lev Tolstoy – Jurnal. Și vara… Shakespeare mult. Multe sonete. Merg.

Timp liber în București. Ce locuri îți plac, ce faci când nu ai nimic de făcut?

Parcul Cișmigiu. Shift-ul vechi (grădina din Eremia Grigorescu), Control (ziua pe la orele 14.00 – 15.00), Fântana de la Arhitectură (Universitate), librăria Ex Libris cu cărți în limba engleză la 20 de lei, biserica Stavropoleos.

Un oraș din Europa de vizitat pentru arta și cultura lui

Florența. Și cărămida pusă peste sol respiră artă acolo. Te simți copleșit de frumos.

O călătorie cu peripeții: Emancipare

În Emancipare am șansa oferită de Radu Iacoban și Teatrul de Comedie de a mă întoarce înapoi în liceu și a o desena pe Delia; îmi dă șansa să mă joc și să mă bucur de adolescență, ceea ce eu nu am făcut neapărat în viața mea de tânără liceană. Totodată, este un spectacol care le arată tinerilor și aspectele delicate ale vieții de adolescent rebel. Trebuie să învățăm de mici că absolut orice acțiune întreprinsă de noi are un efect. Credem în general că sunt puține obstacole în viață și că noi le putem ocoli. Dar nu e așa. Nu e deloc așa.

Recomandarea actriței: un festival de teatru de oriunde

Beijing. China. Pentru că disponibilitățile tehnice sunt aproape nelimitate și ai siguranța că totul va funcționa și pentru că e singurul festival mai important la care am fost.

Repere de stil: ce te inspiră?

Iubesc moda. Pentru că iubesc arta. Iar moda e artă. Asta e părerea mea. Mă inspiră tot. Am avut nevoie de
mică de a îmi crea o altă lume unde am avut alte repere și unde creativitatea mea a fost constant stimulată de tot. Moda, hainele, bijuteriile, costumațiile au fost parteneri de afaceri cu MINE.

O întâmplare mai puțin obișnuită (de oriunde)

Aș vrea ca sub mutra mea să se ascundă un înțelept mare, însă, din păcate, nu se ascunde. Cineva mi-a povestit că în Mexic există un vulcan care se vede de la mari depărtări și mulți își anunță vecinii și prietenii: se vede! Nu e nevoie să își spună ce anume. Toți înțeleg. Poate există o logică de genul acesta și în viață, și în iubire și… în tot.

La televizor: Brigitte și Ai noștri

Locul în care am simțit că pot să creez orice, fiindcă #ainostri cred în mine. Și eu în ei. Și despre asta e vorba într-o familie. Despre încredere.

Muzica din căști

Până la final va exista muzica clasică (râde), dar pe lângă ascult și altele. Ascult muzică tot timpul. Pentru vara asta vă recomand: Thievery Corporation.

O amintire de la Marea Neagră

Nisipul de la Mamaia, în anii 1997-1998. Atât. Păcat… Păcat de tot ce s-a stricat și nu mai poate fi reparat.

O dimineață obișnuită

Beau cafea la ibric, cu 200ml lapte și o lingură de miere, fumez două țigări, deschid jurnalul și citesc ce am făcut exact acum un an în aceeași zi. Și pornesc… ziua.

Foto: Arhiva personală a actriței