În această vară, am ajuns pentru prima dată în Orientul Mijlociu, mai exact în Palestina. Dincolo de războiul israeliano-palestinian și dincolo de repere religioase, West Bank-ul ți se arată ca o lume fascinantă, în care pășești pe trotuare de tip bazar, savurezi preparate culinare de care te poți îndrăgosti, chiar și fără să fii gurmand, descoperi cel mai vechi oraș din istorie locuit fără întrerupere, Ierihon, te răcorești în apele Iordanului sau în Marea Moartă, te pierzi într-un art hotel de la o margine a Betleemului, chiar lângă Zid, unde te crezi într-o poveste orientală de acum și de altădată, ce-i drept ți se întâmplă și să treci pe lângă câteva focuri de armă în plină stradă, însă toate acestea fac parte din prezentul locului. Las aici o listă cu principalele atracții întâlnite în Palestina, care poate funcționa și ca un mic ghid pentru vizitatorul modern de azi.
O plimbare pe timp de noapte prin deșert, pe jos sau cu cămila, este o experiență de neuitat, care se poate încheia cu răsăritul văzut la Marea Moartă și cu o întoarcere în mașinile beduinilor, niște Toyota de secol 19, conduse nebunește, într-un amețitor safari. Și pentru ca experiența să fie una completă, acceptați un mic dejun tradițional în corturile acelorași beduini! (foto sus)
În Ramallah, pe strada Al Ayyam, Mausoleul Mahmoud Darwish adăpostește mormântul poetului-simbol al Palestinei, care a cunoscut viața de refugiat încă din copilărie și ale cărui versuri, traduse în peste 20 de limbi, au cucerit o lume întreagă. Sunt expuse aici obiecte personale ale poetului, de la masa de scris la cutia de table, iar panorama asupra capitalei palestiniene îți taie răsuflarea.
Palestinienii sunt cum nu se poate mai primitori, iar preparatele lor culinare sunt fără cusur, fie că alegi humusul, care aici are un gust aparte, frigăruile sau platourile pe bază de oaie, brânzeturile din lapte de capră, sarmalele în foi de viță, vinetele uriașele sau deserturile orientale, dulci și delicioase.
Hebronul este, de departe, cel mai de neînțeles oraș palestinian pentru vizitatorul occidental. Spre deosebire de Betleem sau de Ramallah, aici nu locuiesc creștini. Centrul vechi al orașului a fost, însă, ocupat de evrei, pentru că tot aici sunt repere religioase importante în ambele religii, și în cea musulmană, și în cea iudaică. Așadar, dacă în restul orașului te vezi înconjurat într-o mare de localnici în port tradițional arăbesc, trotuarele sunt împânzite de fructe și legume scoase la vânzare uneori direct din căruțele trase de cai, odată ce ai trecut de checkpoint-ul (în Palestina, sunt numeroase checkpoint-urile în care ești verificat de evrei pentru a fi lăsat să treci, fiind un stat sub ocupație militară) care închide centrul, intri în perimetrul evreilor ultrareligioși.
În Betleem, pe Manger Street, se află din 1991 The Palestinian Heritage Center by Maha Saca. Aici, o femeie elegantă pasionată de tradiții, a adunat costume populare și obiecte decorative tipic palestiniene, construind un spațiu ca o cutie a comorilor, în care nu știi ce să probezi mai întâi, nici ce să fotografiezi. Iar obiectele expuse, inclusiv costumele, printre care rochii de mireasă unicat, îți sunt oferite spre închiriere sau spre cumpărare. Într-una dintre încăperi, gazda are fotografii cu importanți președinți de stat sau artiști care i-au trecut pragul. Ești într-un loc în care afli tot ce ai vrea să știi despre cultura populară palestiniană și de unde pleci cu cele mai originale suveniruri.
Cu o istorie de peste zece milenii, Ierihon trece drept cea mai veche așezare din lume locuită fără întrerupere. La nord, la cinci kilometri distanță, se află Palatul lui Hisham. Orașul are peisaje fermecătoare și este împânzit de palmieri, trecând azi mai ales drept o destinație de vacanță. De altfel, tot aici, bogații Palestinei se retrag iarna.
Parcă niciunde nu se simte mai bine spiritul Orientului decât în bazarurile nelipsite din orice oraș, în care găsești, fără nicio noimă, fructe și mirodenii lângă jeanși și suveniruri și costume tradiționale, și acele hijab cu care femeile își acoperă capul, și tot felul de țesături scumpe și chilipiruri lângă băuturi reci și dulciuri. Negustorii nu mai știu cum să te atragă și vând mai ales pe dolari și shekeli. De obicei, vând mai scump turiștilor și cel mai scump vând în dolari. În concluzie, schimbați în shekeli! Dintr-un astfel de bazar din Ierihon, mi-am cumpărat cu trei dolari un inel, pe care de atunci, de săptămâni bune, îl port fără oprire, uimindu-mă în fiecare zi cum de nu se deteriorează la cât a fost de ieftin.
Dincolo de importanța ca reper religios, Râul Iordan, mărginit de Israel, West Bank (Palestina), Iordania și Înălțimile Golan, este un reper turistic căutat, datorită peisajului natural idilic. Și tot în apele râului Iordan, vezi oameni în costume albe, bărbați, femei și copii, într-un spectacol al botezurilor ritualice. E o seninătate stranie în aceste procesiuni, iar treptele care coboară spre râu sunt întotdeauna aglomerate.
Nu departe de Betleem, în Shepherd’s Valley, și mai exact în Beit Sahour, un spațios restaurant este adresa ideală pentru serile lungi, autentic palestiniene. Decorat în stilul beduinilor, Tent Restaurant își așteaptă clienții cu canapele confortabile, acoperite de țesături tradiționale, și mese joase, tipice locului, pe care chelneri impecabil instruiți așază degrabă, la venirea clientului, platouri mari cu bucate palestiniene și vinuri din zonă. Și mai e și un rachiu, cu care își dau gata oaspeții, și muzica specifică ce învăluie totul într-o atmosferă ireală. Iar de pe terasa cu palmieri (foto jos), vezi munții Iudeii și chiar luminile orașelor Betleem și Ierusalim.
Dacă Palestina nu mai are ieșire la Marea Mediterană, are ieșire la Marea Moartă, lacul acesta atât de sărat, că te ține la suprafață, iar dacă ai chef, poți sta pe spate ca pe un pat de apă, citind o carte sau o revistă. Te afli aici, la 427 metri sub nivelul mării, la cea mai joasă altitudine de pe glob. Apa nu are limpezimea mărilor pe care le știi, e mai degrabă noroioasă, iar din cauza salinității excesive vei simți destul de repede nevoia să ieși la mal, acolo unde turiștii defilează adesea cu corpurile unse cu nămol. După o astfel de după-amiază, vei avea impresia că Marea Moartă are un efect benefic asupra pielii și nu te vei înșela, spun localnicii.
Situat pe Caritas Street, la numărul 182, The Walled Off, hotelul decorat de enigmaticul artist britanic Banksy în Betleem, aflat chiar lângă zidul care înconjoară orașul, este, fără îndoială, o încăpătoare operă de artă, deopotrivă muzeu, galerie, shop și hotel. Aici nicio cameră nu este la fel și fiecare își spune o poveste despre lumea palestiniană. La parter, într-o galerie labirintică, rulează video-uri care rememorează trecutul țării, sunt expuse fotografii răvășitoare care surprind conflictul israeliano-palestinian de acum sau instalații inspirate de aceeași temă, totul este îmbrăcat în artă contemporană, pe holuri sunt fotografii rupte, ca într-o filosofie a dezastrului, pe muzică de pian. Ieșind din hotel, în fața ta e Zidul, cu mesaje trasate în graffiti. În urmă cu câteva săptămâni, când vizitam The Walled Off, nici n-am avut timp să mă întreb dacă Banksy este sau nu este Robert Del Naja, fondatorul Massive Attack, deși zvonurile că acestea ar fi marele graffiti guerrilla star apăruseră încă din toamna anului trecut (negate, bineînțeles, de muzician). La urma urmei, nu asta era important. Era penultima mea zi în Palestina și aveam atâtea alte întrebări în cap. În ziua aceea, când am ieșit din hotel, am trecut pe stradă pe lângă câteva focuri de armă. Astfel de întâmplări nu sunt deloc neobișnuite în West Bank. M-am întors, ce-i drept, cu o colecție variată de amintiri adunate din tot felul de locuri, iar aceasta a fost doar o mică parte din toate cele câte sunt de vizitat.
Foto: Ștefania Grigore (sus), VisitPalestine.ps