„Tulip Fever”: dragostea în vremea lalelelor

După o lungă perioadă de așteptare, după zeci de lansări anunțate și reprogramate, drama istorică Tulip Fever ajunge luna aceasta, în sfârșit, pe marile ecrane. Și chiar dacă, din punctul meu de vedere, filmul nu reușește să fie un competitor serios pentru Oscaruri, așa cum se credea acum mai bine de un an, când a fost lansat primul trailer, Tulip Fever rămâne o poveste ce trebuie descoperită… din 15 septembrie la cinema.

Deși poate părea ciudat să mizezi pe un film istoric, a cărui acțiune este plasată în Amsterdamul secolului al XVII-lea, în plină febră a comerțului cu lalele, într-un an dominat de blockbustere (am avut până acum Beauty and the Beast, The Fate of the Furious, Guardians of the Galaxy Vol. 2, Pirates of the Caribbean: Dead Men Tell No Tales, Spider-Man: Homecoming și urmează Thor: Ragnarök, Justice League și Star Wars: Episode VIII), cred că o astfel de peliculă e exact ce ne trebuie în acest moment. Printre atâția supereroi și atâtea efecte speciale, lasere și explozii, o schimbare de registru este o idee excelentă.

Pe scurt, Tulip Fever, ecranizarea romanului omonim scris de Deborah Moggach, urmărește povestea Sophiei (Alicia Vikander), o tânără orfană care, pentru a-și salva frații, se căsătorește cu un bărbat în vârstă, dar foarte bogat, Cornelis Sandvoort (Christoph Waltz), care, deși îi oferă totul, nu reușește să o facă fericită. În momentul în care îl cunoaște pe Jan van Loos (Dane DeHaan), un pictor angajat de soțul ei pentru a le realiza portretul, Sophia începe să simtă emoții pe care nu le-a simțit până acum. Iar pasiunea sa o împinge să facă lucruri care îi dau complet viața peste cap

Marele plus al peliculei este, evident, distribuția… de milioane (la propriu!). Alicia Vikander, Christoph Waltz și Judi Dench, trei actori premiați la Oscar, senzaționalul Zach Galifianakis, responsabil cu momentele amuzante din film, Holliday Grainger, în formidabilul rol al Mariei, slujitoarea din casa Sandvoort, care aș spune că reușește să o eclipseze pe Vikander în anumite momente, Jack O’Connell, care îl interpretează pe Willem Brok, iubitul Mariei, Tom Hollander, în rolul aliatului Sophiei, doctorul Sorgh, și Cara Delevingne. Singurul care mi s-a părut, din păcate, lipsit de strălucire a fost Dane DeHaan, care bifează astfel o nouă prestație slabă după cea din Valerian and the City of a Thousand Planets. La polul opus este Waltz, care, în ciuda faptului că joacă un rol complet diferit față de cele cu care ne-a obișnuit, reușește să facă și de această dată o treabă excelentă. Simpatic și, pe alocuri, naiv, Cornelis Sandvoort este un personaj absolut înduioșător, care, la final, le predă tuturor o lecție extrem de importantă.

Minusul filmului este că, deși regizorul Justin Chadwick plusează cu niște scene foarte intense între el și Vikander, chimia dintre cei doi nu se simte deloc așa cum ar trebui. Prima parte a filmului este una extrem de promițătoare, însă tensiunea începe să scadă treptat din a doua jumătate, când totul devine o lungă șaradă atent orchestrată de Sophia și Maria, un joc pe care amândouă acceptă să îl joace pentru a obține ce își doresc. În plus, frenezia comerțului cu lalele, văzută, la momentul respectiv, drept o cale sigură de îmbogățire, ar fi putut fi exploatată mai mult având în vedere că de ea este strâns legată relația protagoniștilor. Succesul negoțului cu bulbi pare o promisiune pentru o viață mai bună, însă nimeni nu poate garanta pentru acesta, așa că Sophia și Jan nu fac altceva decât să se agațe de o iluzie, îmbătați de dragostea lor, fără să ia în calcul consecințele. Însă cât de departe sunt dispuși cei doi să meargă pentru a fi împreună?

Demne de bifat sunt aparițiile lui Judi Dench și Zach Galifianakis, care, deși au roluri micuțe, influențează enorm evoluția acțiunii. Galifianakis cel puțin este genial într-un rol ce pare să fi fost croit special pentru el, cel al lui Gerrit, prietenul trăsnit al lui Jan, care o dă în bară fix în momentele în care nu trebuie.

Un alt mare plus al filmului este scenografia. Deși acțiunea are loc în Amsterdam, filmările au avut loc în Marea Britanie în câteva locuri care arată extraordinar (Norfolk, Essex, Kent), iar imaginea peliculei, semnată de Eigil Bryld, este impecabilă. Cu un decor senzațional, costume de epocă, peisaje care îți taie răsuflarea, dar și o coloană sonoră care completează perfect o poveste tot mai încâlcită, Tulip Fever devine o adevărată călătorie în timp, dar și un spectacol vizual pe care e o reală plăcere să îl urmărești.