Reguli pentru fotografii care vor trezi emoție: ce sfaturi ne dau 3 fotografi profesioniști
Care e cea mai bună lumină? Cum unora le ies fotografii atât de reușite, indiferent dacă folosesc un aparat profesionist sau un telefon? Oare de ce doar unii pare că pot vedea acele amănunte care te transformă într-un Instagramer urmărit? Cum putem face să suprindem cele mai frumoase amintiri din viața noastră? Cât de mult contează tehnica, aparatura sau talentul. Unde se termină arta și unde începe goana după imagini de arătat, pur și simplu? Tuturor acestor întrebări le răspund trei fotografi: Vlad Eftenie (profesor la Arhitectură, fotograf pasionat), Daniel Chindea (wedding photograph, sociolog) și Andrei Baciu (artist pasionat de literatură și fotografie).
Ce face o fotografie să fie bună? Trei reguli de bază ar fi…
Vlad Eftene: O imagine poate fi fi evaluată ca fiind „bună” după criterii uneori atât de personale, încât e imposibil să dăm o definție. Fiecăruia îi poate spune ceva, adesea ignorăm cea mai mare parte a imaginii în favoarea unui mic detaliu cunoscut și care ne trezește emoții. Rar o imagine este lăsată să spună pe de-a întregul povestea pe care o conține. Poveste care este după chipul și asemănarea privitorului, de altfel. Persoane diferite pot privi complet diferit aceeași imagine și să extragă sensuri total opuse. Cred că o imagine „bună” conține o armonie a părților care o alcătuiesc. Este structurată cu grijă la detalii, la lumină, la liniile de forță, la rapoarte și proporții. Cu o compoziție coerentă și precisă. Într-o poză „bună” nu mai poți adăuga sau scoate nimic, echilibrul este perfect. Poate fi spontană reacția prin asocierea tuturor elementelor, nu trebuie să credeți că un fotograf trebuie să stea un secol să facă o poză. Un al treilea lucru – trebuie să conțină emoție. O imagine bună emoționează, devine memorabilă, mișcă ceva în privitor. Și mai e și o a patra regulă – să treacă proba timpului. Daca revii peste ani de zile și când o privești îți spune ceva nou și valoros, e sigur o imagine „bună”. De aceea imaginile trebuie lăsate o vreme la „dospit”.
Daniel Chindea: Nu există reguli în fotografie, doar principii. Dar e necesar să cunoști principiile ca să le poți încălca în mod conștient, pentru atingerea unui scop precis. Elementele de bază după care ar trebui să fie judecată o imagine ca fiind bună sau nu sunt compoziția, lumina și emoția. Mai există și alte atribute care ridică sau coboară o imagine: grad de originalitate / noutate, elemente de naturalețe / spectaculos, conținut relevant pentru privitor, cromatica imaginii etc.
Andrei Baciu: Trebuie ca fotografia să transmită un mesaj real, autentic, profund, într-un mod coerent, elegant și valabil din punct de vedere tehnic. Aș mai preciza că ideea de coerență include totodată ideea de muzicalitate – toate elementele din cadru „cântă” împreună, în vreme ce eleganța vizează îmbinarea optimă dintre pragmatism (a transmite ce trebuie, cum trebuie și cât trebuie) și frumusețe.
Cât contează aparatul, cât contează fotograful sau trucurile de încadrare pe care le știi?
Vlad Eftene: Evident, toate. Fotograful fără aparatul potrivit nu poate fixa poza pe măsura situației sau simțirii. Chiar dacă o realizează mental, trebuie aparatul potrivit pentru scena potrivită. Apoi, aparatul fără fotograf nu poate face poze. Dar fără talent sau implicare nu iese nimic. Nu trebuie să fii „profesionist” într-un domeniu ca să excelezi in el. Trebuie doar să fii pasionat, să îl respecți, să cauți să fii creativ și inovator, să simți și să vibrezi atunci când faci lucrul respectiv. Înainte de toate este „ochiul fotografului”. Cu talent nativ se poate lucra, dar talentul neșlefuit nu duce la performanță.
Daniel Chindea: Fotograful este cel care fotografiază. Instinctual sau educat, cu sau fără un proces de gândire înainte de declanșare. Camera este doar un dispozitiv de înregistrare a ceea ce vede sau simte fotograful. Tehnica nu presupune talent, utilizarea unei camere foto este ușor de înțeles de oricine. Talentul în fotografie reprezintă pentru mine acea sensibilitate la ceea ce e considerat armonios, la atenția pentru detalii, la curiozitatea de a explora lumea cunoscută în moduri nebănuite. A face o fotografie bună tehnic nu e apanajul unora. A face fotografii bune care să transmită ceva din emoția fotografului e ceva rezervat acelora care depășesc ideea de cameră foto și încearcă să comunice cu privitorul prin intermediul fotografiilor realizate.
Andrei Baciu: Eu nu sunt fotograf profesionist. Iubesc fotografia, iar ea este realmente un mod de a fi pentru mine. Fotografia este un mediu de comunicare și, ca în cazul oricărui alt mediu, posedă propriul meșteșug, ce trebuie învățat și stăpânit cât mai bine. Acest meșteșug are, ca oricare altul, tot felul de trucuri, dar ceea ce contează este scopul în slujba căruia sunt ele puse. În ceea ce privește aparatul, trebuie înțeles că nu reprezintă decât o mică parte din întreaga ecuație. Inima, mintea și simțirea nu îi aparțin, oricâți megapixeli ar avea.
Care a fost cea mai emoționantă / cea mai amuzantă fotografie pe care ai făcut-o vreodată?
Vlad Eftene: Au fost situații în care am ales să nu mai pozez, deși o dorisem cu ardoare cu trei secunde înainte. Din respect pentru subiect, nu orice trebuie pozat. Unele emoții și trăiri sunt atât de intime, încât merită să rămână acolo, ca o taină. Îmi place să pozez îndrăgostiți, săruturi. Odată am suprins, involuntar, o cerere în căsătorie în care tocmai spusese „da”, și am împărtășit cu ei emoția momentului.
Daniel Chindea: Am o imagine extrem de emoționantă și totodată amuzantă și mă consider fericit că am avut șansa să o fotografiez. Îl pierdusem pe Mihăiță, nu îl găseam în curte și mi-era frică să nu fi ieșit în stradă. Strigând și căutându-l, am auzit șușotind sub copacii din curte. O invitase pe Maria, fetița vecinilor, mâncau ciocolată și când i-am zărit o săruta pe obraz. La 4 ani. De fiecare dată îmi tresaltă sufletul văzând imaginea asta și amintindu-mi circumstanțele.
Andrei Baciu: Fotografia „Breaking News”, să zicem. După ce au adoptat inițial o poziție standard, ca la fotograf, bătrânele au continuat, cu o naturalețe indiscutabilă, schimbul de știri ale zilei, iar subsemnatul a avut inspirația de a continua să le pozeze…
De ce crezi că suntem atât de atașați de imagini, de fotografii?
Vlad Eftene: Nu cred că suntem atașați, din contra. Ce e consumabil nu e valorizat. E doar un mediu accesibil, „consumăm” imagini. E ca un reflex natural, din păcate nu prea mai conștientizăm greutatea sau valoarea cu care ar trebui să investim gestul privirii, în sine. Sau încărcătura reală a subiectului.
Daniel Chindea: Pentru mine fotografia reprezintă prilej de aducere aminte. Îți dă voie să faci o pauză și să îmbraci ceea ce vezi cu ceea ce ai stocat în memorie. Ridurile dispar, zâmbetele devin zgomotoase, oamenii din imagine îți revin în memorie cu tot cu amintiri. Memoria e selectivă și tinde să stocheze întâmplări care ne-au făcut plăcere. De aceea e plăcut să ne uităm la fotografii. Problema apare când înlocuim memorarea cu fotografia. Deseori te întorci din vacanță și trebuie să te uiți în telefon pentru a ști pe unde ai umblat. Cum arată o clădire putem vedea pe Google Street View. Cum arată o îmbrățișare onestă nu putem surprinde cu un selfie.
Andrei Baciu: Pentru că ne hrănesc orgoliul. Pentru că îți arată esența într-o fracțiune de secundă. Pentru că tac. Pentru că vorbesc. Pentru că ne amintesc de Dumnezeu, care, vorba lui Dan Mititelu, se arată uneori desculț în ele.
Social media a transformat pe toată lumea în fotograf. Ce faci tu să fii altfel?
Vlad Eftene: Într-adevăr, dacă nu faci poze și nu postezi, nu exiști. Eu încerc să fiu cât mai creativ, să arăt lumea în care trăim mereu din unghiuri noi. Sunt perfecționist și curios. Mă las purtat de inspirație și ajung să simt. Dacă simt, deja încep să vibrez și să caut declanșatorul. Am grijă la compoziție, la cromatică, iluminare. Arăt lumea în care evoluăm, locuri pe care le vedem cu toții, și totuși reușesc să o fac diferit. Privitorii se miră că nu au văzut acele detalii sau nu s-au uitat din acele unghiuri, până atunci – și asta mă bucură. Îi ajut eu să vadă.
Daniel Chindea: Nu iubesc social media. Pe de o parte apropie oameni, pe de alta aruncă în derizoriu comunicarea între noi, încărcând-o de superficialitate. Eu sunt altfel pentru că realmente sunt altfel decât tine sau decât cel de lângă tine. Sunt mai bun? Nu neapărat, probabil nu. Încerc însă să fiu sincer. A fi fotograf de succes presupune notorietate dacă vrei ca ceilalți să-ți definească succesul. Prefer oricând să fiu nemulțumit, încercând să-mi perfecționez comunicarea prin fotografie, decât aplauzele la scenă deschisă.
Andrei Baciu: Dă-mi voie să te contrazic: a transformat pe toată lumea în posesor de aparat foto. Dacă am pian acasă, nu înseamnă că și sunt pianist, nu? Așa cum spuneam, dacă nu cunoști limbajul mediului fotografic, nu ai cum să îl „vorbești”. În ce mă privește, nu fac ceea ce fac ca să fiu „altfel”, nu mă definesc raportându-mă contrastiv la ceilalți. Dacă e să fie vii, autentice, lucrurile trebuie să înceapă dinăuntru.
Fotograful pe care îl admiri cel mai mult este…
Vlad Eftene: Henri Cartier-Bresson, pentru că a reușit să atingă un nivel de profunzime și performanță în fotografie revoluționare la vremea lui.
Daniel Chindea: Un nume celebru ar fi Richard Avedon. Altul ar fi Fan Ho. Un nume necunoscut e Bogdan. Pentru că e fotograful familiei noastre și de fiecare dată mi-a adus lacrimi în ochi de bucurie.
Andrei Baciu: André Kertész, maestrul-poet al Fotografiei.
În cadrul conferinței „F64 PHOTO STORY. Begin your journey”, ce va avea loc pe 5 octombrie, Vlad Eftenie, Daniel Chindea și Andrei Baciu, alături de Nick Driftwood (Ambasador Panasonic) și Laura Mușuroaea (vlogger), le vor povesti participanților, iubitori de digital imaging, despre tendințele în fotografie, videografie și vlogging.
Foto: arhiva personală a fotografilor
CITEȘTE ȘI:
Categorii Lifestyle
