3 motive pentru care nu trebuie să ratezi Suburbicon, în regia lui George Clooney

Să spun că e thriller? O comedie neagră? O dramă? Cred că Suburbicon e câte puțin din toate. Filmul regizat de George Clooney și scris de frații Joel și Ethan Coen urmărește o poveste despre o comunitate aparent fericită și liniștită, dar în care monștrii – și nu, nu mă refer la cei cu trei capete și zece picioare din filmele horror și SF – fac lucruri înspăimântătoare atunci când se lasă întunericul.

Suburbicon se lansează pe 3 noiembrie în România, fiind distribuit de Odeon Cineplex, iar eu vă spun toate motivele pentru care merită să-l vedeți.

Umor și ciudățenii marca fraților Coen

Îți va lua cam cinci minute să recunoști acea atmosferă sumbră și misterioasă pe care numai frații Coen o pot crea, iar pe alocuri, filmul îți va aduce aminte de pelicula Fargo din 1996 (da, cea care a inspirat și serialul omonim produs de FX), pentru care cei doi au primit Oscarul pentru scenariu. Suburbicon este numele unui orășel idilic din America anilor de după cel De-al Doilea Război Mondial, un loc în care aparent nu se poate întâmpla nimic rău și care i-a atras pe foarte mulți oameni. Locuitorii stau gard în gard, se cunosc cu toții între ei și împărtășesc aceeași mentalitate. Și același rasism, pentru că micul lor paradis este tulburat de sosirea unei familii de culoare, pe care încep imediat să o persecute. Practic, Coen și George Clooney, care și-a asumat cârma regizorală a filmului, dau de pământ cu această comunitate rasistă din Suburbicon și critică masiv intoleranța albilor. Și nici că puteau un moment mai bun, mai ales în contextul în care Donald Trump, actualul președinte ale Statelor Unite, și-a construit discursul de campanie pe baza mesajelor xenofobe. Iar Clooney s-a numărat printre cele mai vocale staruri care s-au aliat împotriva lui Trump. În timp ce locuitorii din Suburbicon sunt prinși în isteria generală cauzată de sosirea familiei Mayers, o familie care se remarcă mai degrabă prin decență, aceștia ratează adevărații monștri din oraș. Și e aproape amuzant să le descoperi ignoranța și panica excesivă.

Matt Damon, Julianne Moore și Noah Jupe, în trei roluri excepționale

Lăsând la o parte povestea din Suburbicon și conflictele care împânzesc străzile orașului, mi-a plăcut foarte mult modul în care actorii s-au integrat în scenariu. Matt Damon este Gardner Lodge, tatăl și soțul iubitor, care are grijă de soția invalidă și de fiul lor, Nicky (Noah Jupe), probabil personajul meu preferat din tot filmul. Noah Jupe, pe care l-am mai văzut și în The Night Manager, face o treabă excelentă în rolul acestui puști curios și inteligent, care vede lucruri pe care adulții încearcă să i le ascundă și știe exact cum să-și folosească intuiția pentru a se apăra. Mai mult decât atât, mi-a plăcut mult modul în care Clooney a transmis, prin intermediul lui Nicky, un mesaj-cheie: copiii nu știu ce sunt rasismul, instigarea și ura, iar adulții ar putea învăța despre bunătate și inocență de la ei. Într-o noapte, după ce casa lor este luată cu asalt de doi infractori, Gardner rămâne văduv în urma unui incident neașteptat, însă nu stă singur multă vreme, pentru că Margaret (Julianne Moore), cumnata lui, se mută imediat în casă pentru a-l ajuta să-l crească pe Nicky. Lucrurile însă revin la normal surprinzător de repede și ceva din poveste nu pare să fie la locul său, iar mezinul familiei Lodge e primul care observă asta. În plus, în peisaj își face apariția și Bud Cooper (interpretat de Oscar Isaac, un favorit al fraților Coen), un agent de asigurări malefic de bun, care vine și le dă tuturor planurile peste cap. Povestea e destul de previzibilă, adică îți dai seama aproape imediat care este firul narativ și cred că acesta este punctul slab al filmului, însă tot sunt câteva răsturnări de situație care îți vor plăcea foarte, foarte mult.

Coloana sonoră

Nu știu alții cum sunt, dar eu fac parte din categoria oamenilor pentru care coloana sonoră joacă un rol extrem de important. Practic, dacă nu există un soundtrack în ton cu acțiunea filmului, mi se pare că dispare tot farmecul. Din fericire, nu este cazul aici, pentru că Alexandre Desplat, unul dintre compozitorii mei preferați, cel care a creat muzica pentru The Grand Budapest Hotel, The Imitation Game, Argo, The Curious Case of Benjamin Button, The Queen și multe alte filme, semnează coloană sonoră pentru Suburbicon. Fiecare moment tensionat este bine punctat de muzică, fiecare scenă are o anumită greutate grație soundtrack-ului care susține foarte bine atmosfera misterioasă a peliculei. Iar pentru asta, Desplat merită toate aplauzele!