Într-un mod automat, și foarte natural, presupunem că toate cuplurile fericite fac sex mai des decât celelalte cupluri mai puțin fericite, ceea ce ne duce mai departe la gândul de a asocia sexualitatea cu fericirea din cuplu. Dar este vorba doar despre sex?
Un studiu recent (2017), făcut de către Anik Debrot împreună cu colegii săi, scoate în evidență faptul că nu sexul în sine este responsabil pentru bunăstarea și satisfacția în cuplu, ci afecțiunea care învăluie sexualitatea dintre cei doi parteneri – săruturile, atingerile și îmbrățișările zilnice dintre cei doi.
Astfel, se pare că persoanele care au o viață sexuală activă și satisfăcătoare experimentează niveluri mai ridicate de bunăstare, sunt de părere cercetătorii studiului. „Dimensiunea diferenței de bunăstare pentru persoanele care fac sex o dată pe săptămână, comparativ cu cele care au făcut sex mai puțin de o dată pe lună, a fost mai mare decât mărimea diferenței de bine – pentru cei care fac 75.000 dolari SUA comparativ cu 25.000 dolari SUA pe an”. (Debrot et al, 2017).
Și totuși, ce anume ne face să fim fericiți, care este sarea și piperul – sexul sau ceva anume ce ține mai degrabă de activitatea sexuală? Aflându-se într-o relație bună și mulțumiți fiind de aceasta, putem spune că partenerii implicați sunt mai fericiți, și mai mult decât atât, au mai multe șanse de a face sex mai des. Și, mergând mai departe, putem concluziona că sexul bun pur și simplu va urma dinamica relațiilor bune. De asemenea, este posibil ca persoanele pozitive în general să fie predispuse a fi implicate într-o relație strânsă, apropiată, care, la rândul ei, aduce beneficii bunăstării lor. Ciclicitatea acestui proces ne face să credem că persoanele fericite vor fi și mai fericite.
Autorii au presupus că ingredientul-cheie al relației sex-fericire este un afect pozitiv sau un nivel emoțional ridicat. Unul dintre studii a arătat că persoanele care au indicat faptul că au făcut sex in ultimele 24 de ore au un nivel mai ridicat de atitudine pozitivă. Impactul sexului asupra fericirii a fost constatat, în mare parte, de creșterea afecțiunii legată de activitatea sexuală prealabilă.
În ultimul studiu, cercetătorii au folosit un design încrucișat pentru a urmări cursul zilnic de sex și afecțiune. Acest lucru le-a permis să studieze efectele sexului în ziua 1 cu afecțiune în Ziua a 2-a și invers, pe întreaga durată a perioadei de studiu. Rezultatele au confirmat ipoteza studiului că, în zilele de studiu, sexul prezice afecțiunea și afecțiunea, la rândul său, prezice activitatea sexuală. Cercetătorii oferă dovezi cât se poate de puternice cu privire la legătura dintre afecțiune și sex. După cum au concluzionat autorii, „sexul pare a fi nu numai benefic din cauza efectelor fiziologice sau hedonice… ci pentru că promovează o conectare mai puternică și mai pozitivă cu partenerul”. De-a lungul timpului, astfel de experiențe se construiesc pentru a întări legăturile dintre parteneri, ceea ce înseamnă că și satisfacția lor pe termen lung este susținută. Aceste efecte se extind la experiența partenerului, deoarece, după cum s-a arătat, atunci când răspunsurile partenerilor au fost analizate în ceea ce privește efectele lor asupra unuia sau altuia – „atunci când o persoană atrage beneficii emoționale din sex, satisfacția partenerului este promovată și ea, de-a lungul timpului”.
O întrebare pe care inevitabil ne-o adresăm în urma acestui studiu este – Poate afecțiunea, care e atât de importantă pentru satisfacția personală și a bunăstării relației, să înlocuiască activitatea sexuală atunci când cuplurile diminuează frecvența acesteia? Pe măsura ce înaintăm în vârstă, frecvența activității sexuale ar putea să scadă din cauza modificărilor fiziologice inerente, iar cuplurile care au avut recent copii experimentează aceeași situație, respectiv ar putea face mai rar sex. Dar atâta vreme cât astfel de cupluri își mențin afecțiunea unul față de celălalt, angajându-se constant în mângâieri, îmbrățișări, sărutări; ele pot compensa efectele potențial negative ale activității sexuale reduse. În schimb, atunci când partenerii de cuplu simt că se îndepărtează unul față de celălalt și, prin urmare, fac sex mai rar, dacă muncesc împreună la restabilirea intimității și apropierii lor fizice, unul față de celălalt, relația lor sexuală poate fi din nou restabilită și reactivată.
Cu toții, sau cel puțin majoritatea celor pe care-i știu, ne dorim o relație de cuplu împlinită, fericită; dar cumva uităm că bunăstarea ei depinde de noi, iar doi dintre factorii care ne pot ajuta în acest proces sunt apropierea și manifestarea zilnică a afecțiunii, acestea având un rol surprinzător de puternic. În concluzie, tot ce aveți de făcut este să priviți, sărutați, mângâiați – dând dovadă de cât mai multă prezență conștientă.
Carmen Elena Podar – psiholog și psihoterapeut recomandat de www.paginadepsihologie.ro