În această toamnă, în a doua jumătate a lunii octombrie, la Paris, la doi pași de Muzeul Picasso, mai exact la numărul 13 din Rue Sainte-Anastase, în inima cartierului Marais, artista Zoița Delia Călinescu prezenta Studio fără Frontiere, prima sa expoziție personală în capitala Franței. De-a lungul anilor, a mai expus la Londra, în Argentina, în Grecia, ba chiar și în Statele Unite ale Americii. Rândurile care urmează sunt, într-un fel, o rememorare a tuturor acestor locuri văzute din perspectiva artei contemporane – cu galerii, expoziții și alte atracții culturale.
Am avut bucuria să fiu în Paris în perioada cea mai prolifică în evenimente culturale, sezonul expozițional centrându-se în jurul marelui FIAC (Foire internationale d’art contemporain) și a evenimentelor conexe acestuia. Parisul, mai viu ca niciodată, ne-a oferit bucuria descoperirii pulsului artei pariziene și totodată să fim parte din acest flux cultural prin deschiderea expoziției mele acolo. Am răspuns la invitația unui prieten drag al artei contemporane românești, Steve Cygler, avocat de profesie. Împreună cu Silvia Rogozea și Oana Vasiliu am construit Studio fără Frontiere, un eveniment pe care pot spune că îl pot bifa cu bucurie în cariera mea culturală.
Am expus în Marais, iar asta este, credeți-mă, o provocare! Fiecare colț de clădire găzduiește câte o galerie, provocările sunt la fiecare pas percepute mai degrabă ca educative.
Parisul l-am simțit ca un labirint enigmatic plin de galerii, muzee și cafenele, frumos și obositor prin frenezie. Cât despre FIAC, vorbim de un târg incredibil, monumental, opulent, inovativ și dificil. M-am bucurat să revăd Galeria Plan B în cadrul expozanților.
Eu iubesc Bucureștiul. M-a adoptat și m-a făcut să îl iubesc. Deși Parisul are un puls mai apropiat de al meu, mă bucur mult când mă întorc acasă. Bucureștiul este frumos, dacă vrei să îl privești așa. Ca de fiecare dată, este vorba de o problemă de percepție. Eu îl văd frumos. Ce mă deranjează? Lipsa de bun gust la nivel arhitectural și design stradal pestriț și neinspirat, lipsa de interes dată acestor două aspecte importante. Nu întotdeauna ce e nou e bun, cum nu întotdeauna combinând vechiul cu noul ai un rezultat estetic pozitiv.
Londra este tânără, vibrantă, pozitivă și deschisă să fie iubită. Arta britanică este o artă nouă, indiferent în ce direcție privești, către arta comercială sau cea experimentală, ambele sunt făcute bine. Mă încântă să văd cât sprijin oferă acest stat culturii și artelor. Am vizitat universități, muzee, galerii și spații alternative de artă și pot afirma că arta britanica e o artă vie.
La Londra am expus alături de Artigon Art Gallery și The KitchenTableColective, un proiect independent organizat de un grup de curatori care în fiecare an își continuă proiectul adunând artiști în jurul ideii de Origins. Fiecare expoziție este construită și în jurul unui catalog care ulterior călătorește în toată lumea. Cu ei am expus în Londra și la Berlin.
În Argentina am expus datorită invitației de a participa în proiectul Silviei Rogozea, curatorul acestei expoziții. Silvia Rogozea a selecționat un număr de artiști pe care i–a expus în cadrul expoziției Valija Dada în Buenos Aires, la Centrul Cultural CCK. Acolo am expus o instalație de fotografie.
În Grecia, am fost reprezentată de Anca Negescu, owner Artfooly Gallery, și am expus împreună cu încă doi artiști, Mircea Moroianu și Claudiu Presecan, în cadrul târgului de artă Art Arthina. Eu cunoșteam Atena, motiv pentru care am preferat să trimit lucrările și atât, fiind prinsă și cu alte proiecte, dar Art Arthina a fost o experiență frumoasă.
În America, am expus cu ceva timp în urmă, printr-o expoziție organizată de Atelier Mix, în cadrul unui eveniment organizat de ambasadă, Ziua Porților Deschise. Din păcate, această galerie s-a închis cu mult timp în urmă.
Viitorul apropiat va veni plin de schimbări. Toate benefice. Pregătesc un proiect pentru Paris anul viitor. Apoi, voi avea o nouă expoziție în februarie 2018, la Muzeul Literaturii, propusă de Silvia Rogozea. Mă așteaptă un an foarte prolific, mai bogat decât 2017.
Muzica mă ajută să fiu mereu acolo, în mijlocul ideii, a conceptului. Caut un anumit gen muzical care să se potrivească cu ideea de la care încep. Îmi place muzica clasică, rap-ul românesc necenzurat și jazz-ul. Citesc cărți de specialitate și tânjesc de ceva ani după tihnă și timp liber. M-am consolat între timp.
Ulița pe care am crescut, în comuna Tudor Vladimirescu din județul Galați. Locul în care am crescut, cel mai frumos loc din această lume mare.
După cum spuneam mai sus, îmi place mult Bucureștiul. Poate prea mult, având în vedere că în ultimii trei ani mi-am mutat studioul de șase ori. Nu-i chiar obișnuit ținând cont că am realizat că am mai multe lucruri în atelier decât în viața personală.
Foto: Arhiva personală a artistei