Despre fiertul sarmalelor în plapumă știam de la moși-strămoși. Aseară am primit un mail de la o cititoare, Stela Potra, care mi-a trimis o poveste întreagă despre acest obicei, o întâmplare de acum 50 de ani pe care o reproduc puțin mai jos, așa cum am primit-o:
Am mers împreună cu părinţii la Dindeşti, lângă Carei, la nunta unei nepoate de-a mamei mele. Pe drum, mama povesteşte cum se fierb la ea în sat sarmalele la ocazii speciale: «În pat». Evident, tata a râs. Cum se poate să fierbi sarmalele în pat? Uite că aşa se face la noi, că nu prea sunt lemne şi atunci oamenii au descoperit că sarmalele puse în oale de lut, după ce au dat un clocot pe sobă, sunt mutate într-un «pat» făcut în iesle pe paie şi apoi pe dunele făcute din puf de gâscă. Deasupra, peste oale, se aşază ştergare şi apoi perne de puf. Sarmalele fierb până când şi frunza de varză şi umplutura sunt gata. Se opresc din fiert singure. Dimineaţa, când vine rândul sarmalelor spre a fi aduse la mese, ele sunt fierbinţi, bine fierte, aromate şi făcute cu minimum de combustibil.
Acum, că ne-am mai luminat la față, să vedem care-i ultima rețetă pe care o postez până-n Crăciunul de anul ăsta:
Am adunat pe lângă mine tot ce-i trebuie omului pentru a face niște sarmale un pic mai altfel. Am folosit varză dulce dar și cea acră e bună (mie îmi place chiar mai mult, vă spun drept). Am folosit un kilogram de carne de curcan, tocată, o ceapă mare, o mână de stafide și una de roșii uscate la soare și marinate-n ulei cu mirodenii. Plus o ceașcă de orez (cam 125 de grame).
Am scos cotorul verzei și am pus-o la opărit (apa a dat un clocot înainte ca eu să fac asta) pentru a-i putea scoate frunzele fără să le rup și pentru a le putea rula mai bine. Într-o cratiță am pus roșiile mărunțite, stafidele, ceapa și o lingură de ulei. Pe foc mic.
Am scos foile de varză, rând pe rând.
Am pus și orezul în cratiță, odată ce a început ceapa să sticlească, apoi am aruncat peste el o lingură de mărar tocat.
După ce a început să sticlească și orezul, am luat cratița de pe foc și am amestecat conținutul ei cu carnea, bine-bine. Am condimentat cu sare și piper și am pus și două linguri de roșii pasate în compoziție.
Am tapetat un vas rezistent la temperatură cu felii subțiri de costiță afumată și rămurele de cimbru.
Am umplut sarmalele și le-am strâns bine.
Am așezat sarmalele în cratița cu pereți groși, am turnat peste ele două căni de roșii pasate îndoite cu apă (aproximativ jumătate de litru în cazul meu, în toate cazurile, aveți grijă să nu treacă apa peste sarmale). Am acoperit sarmalele cu varză tocată și cu un capac și le-am pus în cuptor, la foc mic, pentru două ore.
Gata sarmalele.
N-au fost rele. Ba au fost foarte bune, mi se suflă din public.
Să fiți sănătoși!
Text & foto: Adi Hădean