La fel ca oricare ființă umană, dintre cele aproximativ 7 miliarde de oameni care trăiesc azi pe planetă, fiecare bărbat are povestea lui – o istorie personală care îl face unic și diferit de ceilalți semeni ai săi. Cu toate acestea, în calitatea mea de psihoterapeut, știu că în poveștile bărbaților se regăsesc și câteva puncte comune care ne arată că, în fapt, noi toți suntem mai degrabă asemănători decât diferiți. Și probabil că una dintre provocările noastre comune este lipsa de experiență în a exprima clar și articulat care ne sunt nevoile.

Pentru majoritatea bărbaților, simplul gând de a-și deschide inima și mintea pentru a vorbi sincer și onest despre sine, chiar și cu persoanele din imediata proximitate psihologică, este un semnal de alarmă, care ajunge să ne activeze cele mai primitive mecanisme de supraviețuire – reacția de tipul „lovește sau fugi“. Iar când cineva totuși insistă să stoarcă un răspuns indiferent de costuri, adesea va fi nevoit să se confrunte cu un răspuns masculin agresiv sau cu o interiorizare totală care nu-ți mai lasă loc nici de „bună ziuaׅ“. Astfel, nu-i de mirare că – alături de răspunsul la eterna întrebare „Ce vor femeile?“ – la fel de îndelung râvnit este și răspunsul la „Ce nevoi au bărbații?“.

Fiind un psihoterapeut specializat pe relații de cuplu, mi-am propus să creionez câteva posibile răspunsuri, pornind de la nevoile de relaționare și intimitate ale bărbatului modern – care s-ar putea să se potrivească mai mult sau mai puțin și cu alte domenii ale existenței masculine.

1. Nevoia de apartenență și de apreciere. Bărbații, ca și femeile, sunt ființe sociale. Cu toții ne naștem cu nevoia de conectare și apartenență. Fiecare bărbat vrea să facă parte din ceva, să aparțină unui cuplu, unei familii – dar nu vrea să plătească pentru această nevoie cu prețul propriei libertăți, autenticități sau puteri. Ceea ce-l ajută oarecum pe bărbat să renunțe la iluzia libertății este aprecierea – atunci când partenera îi evidențiază punctele tari, când i se mulțumește pentru contribuția adusă chiar dacă e stânjenit de astfel de cuvinte delicate, când îi sunt văzute realizările sau atunci când îi sunt remarcate calitățile mentale și cele fizice. Ajută să-i spui și cât de atrăgător îl percepi când se exprimă sau spune ceva într-un anumit fel sau când a realizat ceva din punct de vedere profesional. Partea cu aprecierile este o idee bună din toate punctele de vedere: orice femeie se simte mai bine atunci când îl valorizează pe bărbatul din viața sa, iar relația care-i leagă are doar de câștigat; practic, este cea mai bună investiție emoțională și psihologică pentru momentele de criză relațională și furtună emoțională.
2. Nevoia de validare emoțională și de acceptare. Foarte mulți ani, poate chiar excesiv de mulți, în psihologia populară a existat o paradigmă care spunea că bărbatul adevărat nu are nevoie să fie acceptat – aceasta era considerată o trăsătură exclusiv feminină. Cine nu-și amintește de clișeul clasic despre bărbatul adevărat care muncește din greu, este un dur, câștigă toate competițiile, este agresiv, nu simte nimic, mănâncă doar carne pe pâine și este un fan împătimit al sporturilor cu mingea. Doar că toate aceste purtări nu oglindesc altceva decât o serioasă deconectare emoțională și un sentiment stringent de însingurare și izolare emoțională. Din păcate, alfabetizarea emoțională este călcâiul lui Ahile pentru cei mai mulți bărbați; dar și cea mai frecventă plângere a partenerelor și copiilor acestora. Bărbatul are nevoie de ajutor emoțional, poate chiar de un prim ajutor emoțional de urgență, pentru că el singur nu va putea să-și redobândească părțile emoționale negate sau reprimate; are nevoie de iscusința și înțelepciunea femeii care îndrăznește să citească dincolo de comportamente și care acceptă persoana partenerului ca fiind unul dintre cele mai de preț daruri primite de la viață. Teama numărul 1 a bărbaților este să fie vulnerabili – să simtă emoții negative, pe care mintea lor le interpretează ca fiind dovezi de slăbiciune. Doar că fără a simți aceste trăiri nu au cum să ajungă nici la cele nobile: empatie, curiozitate, generozitate și, desigur, iubire. Cred cu toată convingerea că întreaga mișcare feministă din ultimul deceniu poate salva sufletele și viețile emoționale ale bărbaților.
3. Nevoia de respect. În 2015, când Harville Hendrix și partenera sa, Helen LaKelly Hunt (ambii fiind printre cei mai renumiți terapeuți de cuplu de pe întreaga planetă), au venit în România, am avut marea onoare de-a petrece un timp cu ei. Și, printre altele, am ajuns la concluzia că pentru bărbați și femei iubirea este doar un simplu cuvânt, care capătă o anumită forță abia atunci când este încărcat cu sens. Pentru femei, iubirea poate avea nenumărate sensuri, dar pentru majoritatea bărbaților greutatea iubirii este măsurată în exprimarea respectului. Dacă vrei ca partenerul tău să se simtă iubit, ceea ce este, probabil, cea mai bună formă de-a cultiva relația voastră de cuplu, fă-l să se simtă respectat. Descoperă ce înseamnă respectul pentru el. Când și cum are nevoie să fie respectat. Te ajut doar cu atât – opusul respectului constă în critică, dispreț, dezaprobare și lipsă de încredere. Un bărbat căruia îi sunt respectate personalitatea, cariera și misiunea în viață este un bărbat pe care-l vei lega pentru totdeauna de tine, fiindcă-i satisfaci câteva dintre cele mai importante nevoi: de acceptare, de apreciere și de libertate.
4. Nevoia de comunicare erotică. Cred că este important să redefinim puțin exprimarea energiei sexuale în cuplu, mai ales într-o țară în care educația sexuală este considerată încă un păcat. Din păcate, la acest capitol ambele sexe au nenumărate răni; bărbații tind să devină suprafuncționali, căutând să umple golul emoțional și să-și aline amorțeala sufletească printr-o exprimare sexuală excesivă – ceea, așa cum am mai discutat la emisiunea #LoveIsFun, nu mai este chiar o normă general valabilă; în timp ce multe femei sunt subfuncționale sexual, caută un alt gen de comunicare și se simt lezate de momentele în care bărbații le transmit că sunt dorite. Astfel, sunt de părere că am putea ajunge la un compromis pentru ambele sexe, dacă ne-am raporta la sex ca la o formă de comunicare erotică. Femeile vor să fie ascultate și simțite, bărbații vor același lucru – iar aceste nevoi pot fi satisfăcute foarte bine prin puțin curaj și un strop de creativitate. Nu este nimic rușinos sau patologic în a ne trimite mesaje cu un conținut erotic, nu este niciun păcat să alegi să faci dragoste înainte de cina romantică, așa cum nu este nicio tragedie să spui „Azi nu am starea potrivită“. Toate acestea sunt dovezi de comunicare, ceea ce diferă este subiectul pe baza căruia dialogăm.
5. Nevoia de atingere. Sunt sigur că un bărbat poate rezista mult (poate că nu și „bine“), fără să facă sex cu partenera sa ori cu vreo altă femeie. Dar nu cred că un bărbat poate rezista și rămâne sănătos fără să-i fie satisfăcută nevoia de atingere. Aici mă refer atât la atingerile non-sexuale, cât și la comportamentele de masturbare. Ba mai mult de atât, cred că din acest punct de vedere bărbații și femeile sunt mai degrabă asemănători decât diferiți – exact așa cum femeia se simte importantă atunci când partenerul o atinge sau îi mângâie părul când trece pe lângă ea, tot așa și bărbatul se întâlnește cu o avalanșă de trăiri pozitive și reconfortante atunci când partenera nu trece indiferentă pe lângă el. Mesajul-cheie care ajunge la ambele sexe este acesta: „Îmi pasă de tine, nu ești invizibil pentru mine și îmi este drag să te ating“.
6. Nevoia de siguranță. Am ales să las la final această nevoie, deși probabil că este pe primul loc în topul priorităților. Asta și deoarece cred că este cea mai mare provocare pentru omul modern într-o lume guvernată de paradoxul alegerilor, de la politica lui „ție să-ți fie bine și restul nu mai e treaba ta“ și până la campania #metoo, care dincolo de câștiguri are și nenumărate costuri. Desigur că nu intenționez să cultiv ideea victimizării masculine, dar la modul cel mai sincer cred că puțini bărbați se mai simt azi în siguranță. Puțini tineri știu cum să trăiască fără măști, fără exagerări sau să se simtă suficient de valoroși pentru societate. Iar această nevoie nu poate fi nici minimalizată și nici ridiculizată, pentru că tot noi, toți, îi plătim consecințele. Te-ai întrebat vreodată cât de în siguranță se simte partenerul tău în preajma ta? Dacă răspunsul este „da“, încearcă să observi și cât de naturale îi sunt manifestările și gesturile. Și nu te opri cu mintea la gesturile mai puțin finisate (de genul râgâială, scobit în nas sau tras vânturi); încearcă să vezi dacă chiar este fericit, dacă se simte împlinit și dacă și-a găsit sensul în călătoria numită viață. Desigur că toate acestea nu sunt responsabilitatea ta directă; nu vreau să pun nicio povară inutilă pe umerii tăi, vreau doar să te ajut în a descoperi adevărata psihologie masculină.                                                                      Pe psihologul György Gáspár îl puteți vedea, în fiecare miercuri, de la 21.30, live, pe pagina de Facebook A List Magazine.