Când eram copil, călătoriile erau considerate un lux – mai ales cele în afara țării. Existau anualele concedii – unul la mare, unul la munte, pentru cei care își permiteau să se aventureze departe de casă de două ori pe an. Însă, pentru cei mai mulți dintre noi vacanțele erau cele la bunicii materni, paterni sau chiar bunicii prietenilor, în cazul mai puțin fericit al copiilor cu bunici plecați prea devreme. Cu timpul, lucrurile s-au schimbat destul de mult… Oamenii călătoresc mult mai mult.

De curând, am avut ocazia să ies, pentru prima dată din Europa și, astfel, să îmi reevaluez multe dintre credințele despre călătorit pe care le-am avut anterior. Inițial, nu am simțit altceva decât entuziasm amețitor – ce drăguț, ce frumos, ce interesant va fi. Apoi, am început să organizez călătoria propriu-zisă și lucrurile s-au schimbat destul de mult. Am descoperit că dacă le spuneam oamenilor din jurul meu că urma să călătoresc la Moscova, primeam, fără excepție, următorul gen de replici: “Haha, Moscova, vezi să nu te dai cu rușii!”; “Să ai grijă acolo, da? Știi că e unul dintre cele mai periculoase orașe din lume!”; “Băi, e atât de scumpă Moscova, nu știu dacă se merită!”; “Ai grijă acolo – rușii nu vorbesc deloc engleza și te mai și încurcă dacă le ceri indicații!”, “Să-ți păzești buzunarele!”, “Să nu ieși noaptea din hotel!”; “Vezi că poate nu te mai lasă ăștia să te întorci” și câte și mai câte glume și glumițe, mai mult sau mai puțin serioase care m-au pus pe gânduri, dar nu înainte de a mă panica cât de cât. Mi-am dat seama că de fiecare dată când călătorisem înainte a fost în țări în care se vorbește engleza sau măcar îmi era ușor să mă orientez datorită alfabetului nostru comun și care sunt ușor accesibile – și chiar dacă nu mai puțin încărcate de prejudecăți și stereotipuri, măcar familiare prin apartenența la aceleași principii și valori politice, sociale, etc. Însă ceea ce am descoperit, dincolo, este că nici oamenii nu sunt atât de diferiți, nici dracul atât de negru, nici viața doar grea, nici existența doar scumpă, nici lumea doar periculoasă, nici limitele atât de mari, nici răutatea atotprezentă.

Astfel, am început să mă gândesc mai mult la ideea de călătorie, la motivele pentru care oamenii călătoresc, la modul în care lucrurile pe care le gândim sau le cunoaștem despre o persoană sau un loc ne construiesc realitatea și modul în care apoi ajungem să ne raportăm la noi înșine și la ceea ce este dincolo de noi, de comunitatea, cultura, țara sau stilul de viață pe care ni-l însușim. Călătoriile, fie ele interioare sau exterioare, aproape sau departe de casă, în locuri familiare sau complet necunoscute, ne pot ajuta să ne îmbogățim viața și concepțiile despre lume, dacă ne hrănim curiozitatea, mai mult decât frica:

1. Frica de necunoscut vs. Extinderea zonei de confort = Creativitate

Dacă am face mereu doar lucrurile pe care le cunoaștem și de care suntem foarte siguri, doar ceea ce putem anticipa și plănui; dacă am alege să interacționăm doar cu oamenii care sunt asemeni nouă și am trăi doar un anumit tip de experiență; dacă am alege să mâncăm un singur tip de mâncare, să urmărim un singur post de televiziune, să ne îmbrăcăm doar cu anumite haine, să citim doar anumite cărți și să gândim doar într-un anume fel, am trăi, poate, cu iluzia unei siguranțe de nezdruncinat, conform căreia totul este sub control și nimic nu poate și nu trebuie să fie altfel. Dar viața noastră, atât cea emoțională și mentală, cât și toate relațiile și legăturile cu lumea din afara noastră, sunt supuse schimbării și imprevizibilului și au granițe pe care putem alege să le întărim sau să le slăbim, în funcție de ceea ce e mai sănătos pentru noi la un moment dat. Călătoriile sunt despre a îmbrățișa diversitatea, nu atât în sensul de a integra lucrurile care nu ni se potrivesc, cât, mai degrabă, de a ne lăsa transformați de experiențele prin care trecem – nu trebuie să fii de acord cu politica unui stat ca să îi poți aprecia cultura; nu e nevoie să reduci un loc sau o persoana la ce ți-a plăcut cel mai mult sau cel mai puțin; oricât de diferită poate să fie o călătorie față de cum te-ai fi așteptat să fie – mereu va fi una transformatoare – ce alegi să iei din ea, poate contribui sau nu la sănătatea ta mintală, chiar dacă nu conștientizezi acest lucru pe moment.

2. Paradigma “Noi și ceilalți care nu sunt ca noi” vs. “Noi și ceilalți pe care încă nu i-am cunoscut” = Empatie

Capacitatea noastră de a simți și de a acționa cu empatie este dată de disponibilitatea noastră de a-i accepta pe ceilalți ca fiind asemeni nouă în mai multe privințe decât ne sunt diferiți, dar cum putem face acest lucru dacă înainte să trecem peste apă, dărâmăm podul? #puterearelațiilor constă tocmai în abilitatea noastră de a ne conecta la ceilalți, de a simți ce simt cei de lângă noi și de a le transmite celorlalți ceea ce simțim, credem, așteptăm, etc., acceptând faptul că existența noastră împreună este o călătorie transformatoare, cu dublu sens- dinspre noi spre lume și dinspre lume spre noi (“Om stingher, în drum spre om stingher. / Nimeni nu e singur pân’ la capăt.” -Adrian Păunescu)

Copii au o capacitate înnăscută de a explora, o curiozitate vie în ceea ce privește mediul în care trăiesc și modul în care li se desfășoară viața. Călătoriile, nu sunt altceva, decât “curiozitate și descoperire” pusă în acțiune. Indiferent dacă alegem să călătorim până în satul vecin, dacă zburăm două zile către un tărâm cu totul și cu totul diferit sau dacă călătorim cu ochii deschiși înspre alte și alte zări, la finalul zilei, călătoriile ne umanizează și ne unesc prin faptul că ne oferă șansa de a-i cunoaște pe cei care sunt ca noi, dar trăiesc diferit, aleg diferit, văd diferit lucrurile. Călătoriile ne dau șansa să ne confruntăm cu propriile noastre frici, limite, neputințe, dar ne pot și învăța să abordăm lucrurile diferit, să ne însușim noi moduri de a acționa și de a ne raporta la probleme, să ne conectăm cu oameni diferiți, să ne facem prieteni noi și, poate, să ne simțim mai puțin singuri într-o lume atât de mare și complexă.

3. Diferit = rău vs. Diferit= se poate și altfel = Flexibilitate

Ne raportăm adesea la lucrurile care sunt diferite în funcție de sistemul nostru de credințe și valori, cum este și firesc. Esther Perel vorbește în “Inteligența Erotică” despre cele două nevoi ale noastre, care par opuse, dar trăiesc împreună în noi – nevoia de siguranță și stabilitate și nevoia de aventură și pasiune. Deși ea vorbește despre acestea în contextul relațiilor de iubire romantică, cred că nu am greși dacă am extinde această perspectivă tuturor relațiilor și interacțiunilor noastre. Fiecare dintre noi are nevoie de stabilitate – de lucruri pe care să le putem ști despre noi și despre lume cu certitudine (soarele răsare în est, forța gravitațională ne ține cu picioarele pe pământ, fără oxigen nu am putea trăi, etc.), însă, avem nevoie, în aceeași măsură și de aventură, de mister și de necunoscut (putem găti același ingredient în zeci, sute de moduri diferite, putem exprima cu aceleași cuvinte alte și alte trăiri și experiențe, putem alege să facem aceleași lucruri cu rezultate diferite, putem privi același tablou cu percepții diferite, etc.). Capacitatea noastră de a ne menține în echilibru între ceea ce este un dat și o certitudine în lumea noastră și ceea ce este nou, diferit și neașteptat, ne ajută să ne descoperim pe noi înșine în raport cu lumea în care trăim și pe care, la rândul nostru, o descoperim.

Călătoriile sunt despre a ieși din rutina de zi cu zi; despre a ne lăsa transformați; despre a căpăta certitudini clare, dar și noi îndoieli; despre a ne provoca să devenim creativi sau sociabili; despre a ne ține mintea trează și deschisă; despre relaxare și conectare la natură și la viața din jurul nostru; despre a ne însuși noi rezolvări și soluții la probleme vechi; despre a învăța moduri diferite de a fi în relație cu noi și cu ceilalți; despre a ne extinde cunoștințele și perspectivele; despre a ne reevalua credințele, valorile și nevoile – și nu sunt oare, toate acestea, caracteristicile sănătății mintale?

Sabina Strugariu, psiholog și psihoterapeut relațional recomandat de www.paginadepsihologie.ro