Relațiile încheiate nu sunt dovezi de eșec

“Nici o relație a mea nu a fost concretizată! Toate au fost un eșec! Am 33 de ani, sunt încă singură și mai panicată decât oricând că așa voi rămâne întreaga mea viață! Cu certitudine e ceva în neregulă și am nevoie să mă ajuți să caut ce este acolo!” – e un mesaj pe care l-am primit zilele trecute. Este unul din multele mesaje de acest gen pe care le primesc de la femei sau bărbați (ale bărbaților poate nu sunt cu o solicitare atât de directă, dar mesajul este același).

Cred că este perioada din istoria omenirii în care se acordă extrem de multe resurse relațiilor și felului în care funcționează ele. În societățile dezvoltate, avem hrană, avem job-uri, avem “tot ce ne trebuie” și muncim mult pentru ele relațiile având, în schimb, de suferit. Trebuie să recunosc că din perspectiva profesiei mele nu mi-aș fi dorit să traiesc în alte timpuri decât acum (J). Ceea ce ați citit mai sus aud atât de des în întâlnirile cu clienții mei, ba mai mult, după marele studiu realizat de Google (Project Aristotle), companiile își doresc să le ofere anagajtilor un mediu cât mai funcțional din persepctiva relațiilor și mă bucură să pot facilita acest lucru nu doar în cabinet.

Oricum, nu despre asta vreau să vorbesc, cât despre acest: “Toate au fost un eșec!”. Știm din psihologie că mintea are nevoie de etichete pentru ceea ce i se întâmplă pentru a fi mai economic cognitiv, pentru a nu consuma atât de multe resurse. Dar o etichetă ca aceasta doare atât de tare! Și cel care și-o atribuie simte că are scris în frunte: “sunt un eșec relațional!” și asta vine cu atât de multă suferință, cu atât de multă rușine. Sentimente care dacă nu sunt înțelese și acceptate pleacă cu acea persoană în toate relațiile ei. E ca și cum s-ar împrăștia acest sentiment de eșec ca într-o epidemie.

A ajuns în mâinile mele una dintre cele mai bune cărți pe care le-am citit pe conceptul de “pierdere” a unei relații: “Despărțirea Conștientă” scrisă de Katherine Woodward Thomas unde există un capitol care se numește “Rușinea, vina și eșecul în iubire”, dar care se încheie atât de frumos cu o pledoarie pentru iubirea care evoluează conștient. Știu că e ușor de zis și greu de făcut. Nimeni nu se așteaptă ca finalul nedorit al unei relații să fie încărcat cu sentimente pozitive, dar știu, cu certitudine că nu este imposibil să simțim împăcare cu ceea ce am făcut și ceea ce s-a întâmplat. Știu că putem să privim finalul unei relații ca find ceva ce se încheie fără ca asta să însemne că a fost un eșec. Toate lucrurile care se termină sunt un eșec? Toate lucrurile care nu durează o viață sunt erori pe care le-am făcut? Putem să ne gândim că fiecare relație pe care am avut-o, dar care s-a finalizat a fost, totuși, un succes? Un succes al meu pentru că poate am încercat, mi-am dorit, am făcut tot ce am știut mai bine. Un succes al meu pentru că am supraviețuit chiar dacă m-a durut cum nu am crezut vreodată că o să mă doară o emoție, și poate a fost o pregătire pentru o relație viitoare, conștientă, care poate nu are o dată fixă la 28, la 34, la 45 de ani și poate se referă și la mine însămi – o relație conștientă cu mine însămi, înainte de toate.

Raluca Anton, doctor în psihologie și psihoterapeut relațional recomandat de www.paginadepsihologie.ro.