Viața lui pare un scenariu de film. A avut o copilărie chinuită, undeva într-un sat din România. Părinții au divorțat, n-a fost ușor, dar Tibi a crescut și, cu aripile libere, și-a luat zborul prin lume. Acest copil rebel nu a fost ocolit de necazuri nici mai târziu. A fost prins și condamnat în Germania la 23 de ani pentru jaf armat și tentativă de omor, a executat 13. Și-a ispășit pedeapsa, s-a întors în țară și, ajutat de asociația înființată de fratele său, a putut să-și depășească statutul și să redevină un om normal. Tășuleasa Social a fost locul său de salvare. Acum are un nou proiect de suflet, în care toți românii sunt invitați să se implice: „ Via Transilvanica” – Drumul care unește. Un drum de o mie de kilometri – visul lui Tibi Ușeriu, lansat în anul Centenarului, un proiect despre care ne dă detalii chiar el, în cele ce urmează.

Ce este Tășuleasa Social? Cum a pornit totul și care este scopul acestui proiect?

Tăşuleasa Social este un ONG care, de 18 ani încoace, încearcă şi de cele mai multe ori şi reuşeşte să facă lucruri faine, care să conteze pentru oameni şi pentru mediu. Prin proiectele pe care le desfăşurăm noi, fie că sunt împăduriri, fie că este vorba despre Camionul De Crăciun sau Maratonul Via Maria Theresia, vrem să mobilizăm oamenii ca, prin puterea exemplului şi prin voluntariat, să contribuie aşa cum ştie fiecare cel mai bine, pentru a ne îndeplini misiunea împreună. Tăşuleasa este un purtător de cuvânt al pădurii, al mediului înconjurător în general şi, poate la fel de important, o şcoală de voluntariat. Eu mă bucur că Tăşuleasa este pentru mine şi „acasă” în cel mai adevărat sens al cuvântului, pentru că acest ONG este iniţiativa şi viziunea fratelui meu, Alin. Eu locuiesc la Tăşuleasa, cred că mulţi mă invidiază!

Cine poate să participe, să se înscrie în proiect?

Avem acţiuni deschise, unde poate participa oricine. Pentru împăduriri am strâns şi 1.500 de voluntari în 24 de ore, pe Facebook. Avem maratonul Via Maria Theresia, de care eu mă ocup, unde se poate înscrie oricine îndeplineşte condiţiile. Şcoala de Mers pe Munte este altă oportunitate pentru cei cu vârsta de peste 18 ani. Oamenii care aud de noi şi ne îndrăgesc pot să ajungă voluntari dacă îşi doresc; există multe feluri de a ajunge la Tăşu. Calea cea mai sigură este implicarea activă. Urmăriţi adresa de Facebook a organizaţiei, pentru că acolo anunţăm cam tot ceea ce facem.

Care este cel mai tare lucru pe care l-ați făcut de când există Tășuleasa Social?

Cunosc cifre impresionante cu care ne-am ales în urma atâtor proiecte: 60 de tone de plastic strânse în vacanţa de primăvară de către copii din mediul rural, peste 1.000 de participanţi la Şcoala de Mers pe Munte, primii 135 de km din Via Transilvanica, o Pădure Pedagogică care după ştiinţa noastră este singura de acest fel din Europa de Est, hectare întregi de pădure… ar fi multe. Păstrăm datele acestea pentru statistică, dar dacă întrebaţi orice voluntar de la Tăşu care i se pare lui cel mai tare lucru, eu cred că toţi simţim la fel: simplul fapt că ne adună şi ne pune în mişcare, aşa diferiţi cum suntem, ne găsim locul şi rolul în fiecare proiect, mai ales că în ultimii ani am avut multe proiecte noi şi diverse. Eu am spus  de multe ori că pe mine Tăşuleasa m-a salvat. A făcut lucrul acesta pentru mulţi dintre noi.

Ce persoane publice au decis să promoveze sau, de ce nu, chiar să se alăture cauzei voastre?

După cum spuneam mai înainte, la Tăşu găseşti oameni din toate categoriile şi domeniile posibile. Sigur că sunt şi persoane publice, care de-a lungul timpului au auzit de noi şi şi-au dorit să participe la acţiuni de-ale noastre. Să ştii că de cele mai multe ori nu a contat neapărat că aveau o anumită vizibilitate. Uite, spre exemplu, Marcel Iureş şi Mircea Miclea fac parte din board -ul organzaţiei de mulţi ani. În acest rol, contează şi alte calităţi, nu doar cea de persoană publică. Și cel mai nou proiect, Via Transilvanica are nevoie „persoane publice” să îl promoveze, pentru că acest drum va străbate țara de la Drobeta Turnu Severin la Suceava, prin 10 judeţe, și e cel mai mare proiect de până acum, iar în unele locuri nu suntem aşa cunoscuţi. De aceea, Via Transilvanica are ambasadori oameni precum: Dragoş Bucurenci, Marcel Iureş, Toma Coconea, Principele Nicolae, Andreea Esca. Nimic nu este întâmplător! Chiar se comportă ca nişte adevăraţi ambasadori, se vede că sunt nişte oameni care cred în noi şi în povestea Via Transilvanica. Printre aceşti oameni mă număr şi eu, iar asta mă face foarte mândru. Cred foarte tare că acest drum trebuie să se întâmple. Am devenit cunoscut în România şi privesc asta cu recunoştinţă, dar o văd şi ca o oportunitate, uite, eu mă bucur foarte tare că pot să vorbesc despre acest proiect oriunde mă duc şi am o audienţă.

Ce așteptări aveți pentru anul viitor cu Transilvanica? Și cum vedeți evoluția organizației peste cinci ani, să spunem?

Deocamdată, aşteptăm să vedem cum va prelua fiecare judeţ sarcinile din ghidul tehnic făcut la Bistriţa-Năsăud. Sunt convins că vor mai apărea nişte kilometri. Câţi nu aş putea să zic, am învăţat că în povestea aceasta pot să fiu luat prin surpindere în cele mai plăcute moduri. Peste cinci ani eu aş vrea să văd Via Transilvanica gata! Adică să fie daţi în folosinţă toţi cei 1.000 de kilometri de traseu. Cel mai bucuros aş fi dacă ar avea şi drumeţi să o parcurgă! Dacă lucrurile merg ca şi până acum, cred că este foarte posibil să reuşim să facem acest lucru. Până una alta, eu încurajez oamenii să ia în considerare o astfel de călătorie de tip pelerinaj, mai ales că în septembrie am inaugurat prima porţiune de 135 de km de pe teritoriul judeţului Bistriţa-Năsăud. Poate să vindece. Sau poate să fie superfain. Iar comunitățile aflate de-a lungul acestui drum se pot dezvolta odată cu el. Deoarece călătorii trebuie să aibă unde să mănânce, să doarmă, să cumpere produse tradiționale.

Tibi, cred ca ești unul dintre cei mai puternici oameni pe care îl cunosc. Ce te-a ridicat, atunci când ai fost la pământ?

Greutățile vieții ne sunt lecții de viață. Am un motto care consider că ar răspunde cel mai bine acestei întrebări: „Nu contează ce a făcut viața cu tine, contează ce faci tu cu ceea ce a făcut viața cu tine”.

Care este cea mai importantă lecție pe care viața i-a dat-o până acum lui Tibi Ușeriu?

Că trecutul nu trebuie să se creadă mai grozav decât este, dacă nu vrei să aibă puteri asupra ta. Trecutul trebuie să înțeleagă că nu poate să aibă ultimul cuvânt în viața unui om. E doar o parte, peste care se poate rescrie.

Gândul sau sentimentul cu care seara te pui cu capul pe pernă?

Când pun capul pe pernă, am un moment de recunoştinţă, mă bucur de familia pe care o am, de locul în care mă aflu, de lucrurile pe care le pot face.