Mă uit mai rar la televizor în ultima vreme. Dar cu siguranţă încerc să prind, ori de câte ori am ocazia, „România, te iubesc!“. Am (re)învăţat cu ea că există probleme mii de care lumea nu ştie, că există zeci de oameni minunaţi care fac România să crească, că nimic nu e imposibil dacă pui suficient suflet. Şi că trebuie să fii pasionat, aşa, ca Alex Dima, să lucrezi luni în şir la un singur material. Unul care, însă, va schimba vieţi. „Mă motivează gândul că ce fac acum contează. şi convingerea că prin munca noastră reuşim să schimbăm mentalităţi şi comportamente.“

De ce ești jurnalist?

Probabil că astrele s-au așezat în așa fel încât să ies eu jurnalist. Că altă explicație n-am.

Cea mai mare provocare din viața de jurnalist a fost…

Emisiunea „România, te iubesc!” care e al doilea copil al meu. De fapt, fiică-mea și emisiunea au apărut în același timp, au crescut împreună. Au 10 ani acum și-s mândru de amândouă.

Cele 3 momente importante ale carierei tale au fost…

1. Când am fost angajat la Realitatea TV.

2. Când am plecat de la Realitatea TV. 

3. Când am început „România, te iubesc!”.

Au apărut acum bloguri, Facebookul, toți oamenii sunt, într-o măsură sau alta, creatori de conținut. Cum îi convingi că trebuie să asculte punctul tău de vedere? Cum îi mai convingi să se uite la știri?

Informație + implicare + onestitate. Aceasta este combinația care îți ține publicul aproape. Oamenii simt și știu prea bine ce facem noi. Implicarea este cuvântul cheie. Dacă omul pe care îl ai în față plânge, plângi cu el, dacă râde, râzi cu el, dacă suferă, suferă și trăiește alături de el. Și se va deschide și destănui în fața ta, iar povestea pe care o construiești o să fie de succes pentru că este reală, trăită.

Cum arată bilanțul societății românești (din punct de vedere al unui om de știri) pe 2018? Ce trecem pe lista cu plus, ce trecem pe lista cu minus?

Societatea e un uriaș care prea multă vreme a zăcut. După mulți ani de adormire și nepăsare, uriașul acesta începe să se trezească, să fie activ, viu. Oamenii încep să se implice, să-și cunoască drepturile și să lupte pentru ele. Asta cred că e un mare plus. Din păcate însă, uriașul dă deja semne de oboseală și riscăm să-l pierdem, să adoarmă din nou. Protestele din ultima vreme sunt un barometru. Au fost mulți participanți la început iar după aceea numărul s-a redus. Riscăm să cădem iarași în nepăsare și deznădejde. E un minus ăsta. Și de el profită din plin politicienii. Trebuie însă să fim sinceri și să privim realitatea cu luciditate și un dram de optimism. Avem mulți oameni, în toată țara, care fac lucruri, împing România înainte, se luptă să o țină vie. La ei trebuie să ne raportăm, de la ei trebuie să învățăm și pe ei trebuie să-i susținem pentru a merge mai departe. Ei sunt adevăratul stat paralel care face lucrurile pe care nu le face statul condus de politicieni.

Cel mai important eveniment la care ai fost implicat vreodată direct a fost…

Construirea primului Spital de Oncologie Pediatrică din România. MagiCamp, tabăra pentru copiii bolnavi de cancer. MagicHome, o casă pentru părinții copiilor bolnavi. Sunt evenimente la care am fost și sunt prezent în continuare. Nu ne-a fost frică. Ne-a fost teamă, dar a dispărut în momentul in care mii de oameni au reacționat și ajutat.

Povestește-ne o întâmplare din culisele știrilor care a început foarte prost, dar s-a terminat cu bine…

Acum câteva zile am intrat într-o pădure de unde știam că se fură. Greșeala dar și norocul au fost că m-am oprit înainte la magazinul din sat pentru a lua ceva merinde. Oamenii locului m-au recunoscut și au dat alarma în pădure. Era clar că hoții se vor face nevăzuți. Am pornit totuși pe un drum îngust întins pe vreo 30 de kilometri. La un moment dat ne-a ieșit în față o mașină fără numere din care s-a dat jos un individ îmbrăcat în verde. A tot încercat să mă convingă că în munți sunt vânători și riscăm să fim împușcați dacă mergem mai departe. Pentru că nu am cedat a întors mașina și a zbughit-o pe drumul plin de gropi. Așa a început o adevărată urmărire, care ne-a dus exact la locul faptei. La capătul drumului am găsit lemne nemarcate, hectare întregi rase, mașini fără numere ascunse prin boscheți. Am alertat autoritățile care au descoperit acolo un adevărat cuib de hoți de lemne.

Îți vine vreodată să abandonezi munca asta atunci când vezi că lucrurile nu se schimbă, indiferent cât de mult spui despre ele?

Da. Dar atunci mă gândesc la oamenii care fac lucruri. Și aici am o adevărată listă: Asociația Dăruiește Viața, MagiCamp, Zâna Merciluță, Părintele Tănase, Așezământul de copii de la Rădăuți s.a., locuri și oameni care fac bine. Pentru ei și pentru cei care nu au putere trebuie să ne vedem de treabă. Pentru că noi suntem vocea celor mulți.

Ai un rucsac pregătit pentru… cazul în care apare un subiect? Ce-ai în el?

Am un hard în care descarc filmările din teren, laptop și câteva pastile pentru răceală și posibile dureri de cap. 🙂 În mașină am bocancii, o geacă impermeabilă și o pălărie.

Cea mai emoționantă poveste de sărbători despre care ai scris a fost…

Am două povești de suflet pe care le-am prezentat de 1 decembrie. Despre minunile care se întâmplă în așezămintele pentru copii de la Valea Plopului și Rădăuți. Sunt două locuri în care dacă nu ați ajuns până acum trebuie să mergeți. Teoretic, mergi acolo să dăruiești ceva. Practic însă, tu primești cu vârf și îndesat. Pleci cu o energie bună pe care o s-o simți și porți multă vreme după aceea.

Ce te motivează să faci mai departe munca asta?

Gândul că ce fac acum contează. Și convingerea că prin munca noastră reușim să schimbăm mentalități și comportamente. Și fie vorba între noi, nici nu pot să renunț pentru că nu vreau să supăr astrele care m-au repartizat pe acest post.

Cel mai frumos cadou primit anul acesta a fost…

O pictură de la fiica mea.

Speri că 2019 va fi…

Anul în care societatea civilă va scoate candidați pentru alegerile din 2020.

Foto: Alex Gâlmeanu. Stilist: Amalia Dobre.

Paula Herlo, despre cele mai importante 3 momente din carieră