12 lucruri de care cei care au copilărit în anii ’90 își amintesc și acum cu drag

A luat-o din nou razna internetul și, pe lângă oul care se bucură de mai mult succes decât Kylie Jenner pe Instagram, avem și un #10YearsChallenge, iar acum toată lumea scormonește prin arhive să scoată la lumina online-ului fotografii de acum zece ani.

Nimic de zis, foarte frumos că ne-a lovit nostalgia, dar eu m-am gândit să duc povestea asta mai departe. Și să mă întorc în anii ’90, perioada în care m-am născut și am copilărit, și să fac o scurtă retrospectivă a tuturor lucrurilor faine de care ne-am bucurat atunci.

Cred că fiecare etapă are farmecul ei, plus părți bune și părți rele. În anii’ 90 nu aveam Facebook, Instagram, camere foto de o sută de megapixeli, Artificial Intelligence și toate nebuniile astea de acum. Dar aveam Tamagotchi, coarda și elasticul, gumele cu tatuaje și… și rămâne să mă ajutați și voi să completez această listă demnă de #generatia90.

Abacul

Este că nu știați că așa se numește acel cadru din lemn cu ajutorul căruia am învățat noi să calculăm 2+2? Ei bine, cariera noastră de matematicieni mai mult sau mai puțin pricepuți exact cu treaba asta a început.

Tetris

Înainte de jocurile acestea video cu tot felul de povești și strategii în spate, ne-am jucam cu toții Tetris. Țin minte că eram toată ziua cu aparatul acesta în mână și încercam să construiesc tot felul de forme.

Tamagotchi

Din câte știu eu, încă se mai găsesc aceste Tamagotchi-uri prin magazine, dar nu se mai bucură de popularitatea pe care o aveau în anii ’90. Practic, acest Tamagotchi era un joculeț cu o figurină virtual care creștea dacă aveai grijă să o hrănești, să o îngrijești, să o pui la culcare. Țin minte că, la un moment dat, nu mai voiam să dorm ca să-mi fac și eu animăluțul mare și să intru în rând cu lumea cu grădiniță.

Elasticul

Mi se pare absolut incredibil cât de ușor era să faci un copil fericit și mulțumit în anii ’90. Practic, trebuia doar să îi iei un elastic (da, din acela pe care îl găseai peste tot la metru), să îi faci un nod și să-l trimiți cu el afară la joacă.

Arcul multicolor

Nu m-am prins niciodată care era scopul acestui arc din plastic (poate îmi spuneți voi cu această ocazie), dar îmi amintesc faptul că mă distram copios manevrându-l în fel și chip. Mi-ar plăcea să am și acum unul, măcar pe post de obiect anti-stres.

Furby

Furby era o figurină blănoasă, care vorbea și, dacă nu mă înșel, cred că se și mișca. Cred că depindea mult și de suma plătită pentru el – unii Furby erau avansați. Nu mai știu ce spunea al meu, dar cred că înțelegeam doar Lou-Lou-Lou din el și a ajuns să mă plictisească la un moment dat.

Coarda

Îmi place și acum să sar coarda și încă o mai fac. Dar parcă nu mai are farmecul acela de odinioară, când era o adevărată competiție între copiii de la bloc în ceea ce privește talentul la sărit coarda.

Creta și creioanele cerate

Îmi place dintotdeauna să scriu, dar în zona asta artistică, trebuie să recunosc faptul că talentul a mers mereu paralel cu mine. Când eram micuță, le ceream alor mei în neștire cretă pentru desenele de pe asfalt și șotron, creioane cerate, carioci, blocuri de desen (chiar așa, vă mai amintiți blocurile de desen?). Și aș fi vrut eu să fiu un Picasso, dar depășeam atât de mult conturul în cărțile de colorat, încât asta a fost, atât s-a putut, m-am lăsat de meserie.

Muzicuța

Evident că mi-am încercat norocul și pe plan muzical. Ascult o grămadă de muzică, merg pe la toate concertele și festivalurile pe care le prind, dar sunt un eșec muzical și nu pot recunoaște nici măcar o notă. Iar cu muzicuța aia am amintiri foarte amuzante, pentru că le-am distrus multora nervii cântând la ea. 😀

Gumele cu tatuaj

Nu știu dacă vă mai amintiți, dar erau absolut îngrozitoare tatuajele acelea. Numai că nouă ne plăceau! Partea cu adevărat dramatică era că se duceau destul de greu și părea că ești tot timpul murdar pe brațe.

Pufuleții cu surpriză

Mâncam o tonă de pufuleți. Și, bineînțeles, mă săturam la un moment de ei, dar continuam să cumpăr pungi în disperare de dragul surprizelor din interior.

Seturile de gătit/doctor/pompier/polițist

Sunt și acum, însă designul lor a primit un upgrade. Mie îmi plăceau teribil seturile acelea, pentru că mă ajutau să joc diferite roluri. Și era tare distractiv să-mi chem prietenii acasă și să punem în scenă un mic spectacol cu ajutorul lor.

Tu? De ce îți amintești cu drag din acea perioadă?

Foto: hepta.ro