Războaie. Indundaţii. Cazuri disperate în viscol sau furtună. Transmisiuni de pe front. Cumva, când auzi despre aceste ştiri parcă te-ai obişnuit să-l vezi pe Cătălin Radu Tănase în mijlocul evenimentelor. Şi, nu ştiu cum se întâmplă, când îl priveşti pe el acolo, calm, vorbind cu aceeaşi voce pe care i-o cunoşti de ani…te gândeşti că poate lucrurile nu sunt chiar aşa groaznice. Că există o speranţă. Că situaţia se vor rezolva, cumva. Pentru că, nu-i aşa, Cătălin Radu Tănase o va face cunoscută tuturor, de la autorităţi internaţionale la oameni simpli. „Mi-e greu să vorbesc despre un singur moment dificil. Au fost mai multe. Dar am luat totul ca atare, dincolo de frică şi am căutat să fac totul cât mai bine. Cum am ştiut.”

De ce ești jurnalist?

A fost o întâmplare. Sunt inginer de profesie, dar, ca să fac o glumă, oi fi vreun suflet de vioară. Dincolo de glumă, am cochetat din liceu cu meseria de ziarist, iar, din anul doi de facultate am început să lucrez în branșa asta. Am făcut-o în paralel cu Politehnica, deci sunt inginer cu diplomă. 9.50. Și sunt mândru de asta, după cinci ani de studii.

Cea mai mare provocare din viața de jurnalist a fost…

De fiecare dată când am fost pe front: Kosovo, Teritoriile Palestiniene, Irak, Afganistan și tot așa. Mai greu e să te aduni, după ce ajungi acasă.

Cele 3 momente importante ale carierei tale au fost…

În liceu, când am lucrat voluntar pentru Radio România Tineret și am pus prima dată mâna pe un microfon, momentul din facultate, când am dat concurs la un ziar și am devenit reporter, momentul în care am ajuns, tot întâmplător, la ceea ce avea să devină PRO TV, Canal 31, la acea vreme.

Au apărut acum bloguri, Facebookul, toți oamenii sunt, într-o măsură sau alta, creatori de conținut. Cum îi convingi că trebuie să asculte punctul tău de vedere?Cum îi mai convingi să se uite la știri?

Respectul se câștigă, nu se impune. Reputația la fel. După 25 de ani, cred că s-au obișnuit cu mine și au încredere. Iar asta se construiește în timp, nu de pe o zi pe alta. Loc sub soare este pentru toți cei care creează conținut. Eu știu că-mi fac meseria corect și cred că și oamenii știu asta. Și ne regăsim mereu, la jumătatea drumului.

Cum arată bilanțul societății românești (din punctul de vedere al unui om de știri) pe 2018? Ce trecem pe lista cu plus, ce trecem pe lista cu minus?

Oamenii, țara evoluează. Nu se poate altfel. Uneori, procesul acesta este mai greoi, alteori mai lin. La plus, trecem faptul că oamenii devin mai conștienți că li se cuvine respect. La minus, trecem faptul că intoleranța este în creștere, aplecarea către extreme mai pronunțată. Și România nu face excepție. Lumea este într-un vârtej, dar poate e nevoie de un iureș, pentru ca lucrurile să se așeze din nou în matca lor firească. Până la urmă, istoria se repetă. Mereu și mereu.

Care a fost cel mai important eveniment la care ai fost implicat vreodată direct? Cum a început, ți-a fost frică? Ce-a fost cel mai greu de gestionat?

Mi-e greu să vorbesc despre un singur moment. Am luat totul ca atare, dincolo de frică și am căutat să fac totul cât mai bine. Cum am știut. Povestește-ne o întâmplare din culisele știrilor care a început foarte prost, dar s-a terminat cu bine…Nu e vorba de foarte prost. E vorba de știri sau de transmisii care se nasc greu, cu multă muncă, multe incertitudini, când totul e potrivnic și nu poți decât să speri.

Îți vine vreodată să abandonezi munca asta atunci când vezi că lucrurile nu se schimbă, indiferent cât de mult spui despre ele?

Câteodată, da. Oricui i se întâmplă să aibă momente de decompensare. Dar, toate trec.

Ai un rucsac pregătit pentru… cazul în care apare un subiect? Ce-ai în el?

N-am costum, cravată și nici trusă de farduri. În rest, am absolut tot ce îi trebuie unui om, pentru o săptămână.

Cea mai emoționantă poveste de sărbători despre care ai scris a fost…

M-am bucurat să o văd sănătoasă pe fetița născută într-o noapte cu viscol, după ce am făcut tot ce am putut pentru ca mama ei, blocată cu salvarea într-un sat izolat de zăpezi, să ajungă cu bine la maternitate. A născut prin cezariană, femeia. Am stat noaptea în spital, până când doctorița a venit și mi-a spus că s-a născut cu bine. Că trăiește.

Ce te motivează să faci mai departe munca asta?

Minuni ca cea povestită mai devreme…

DE ALINA ALIMAN. FOTO: ALEX GÂLMEANU. STILIST: AMALIA DOBRE.