Mituri despre sex, dărâmate de psihologul Gáspár György

Câţi dintre noi îndrăznesc să vorbească deschis despre sexualitate? Despre masturbare, sex, punctul G sau educaţie sexuală? Psihologul Gáspár György analizează.

Am decis să rescriu câteva dintre învechitele și păcătoasele mituri asupra sexualității umane. Câți dintre noi îndrăznesc să vorbească deschis despre sexualitate? Mă refer la discuțiile intime și între oameni cunoscuți, fără să bravăm, să exagerăm, să evităm subiectul sau să cădem în vulgar ori penibil? Probabil că puțini, iar atunci când o facem, ne simțim vulnerabili și de stânjeniți. Și asta pentru că acolo, în cotloanele minții noastre, există piticul cu interdicția – cel care ne reamintește că intrăm pe un teren minat. „Pentru că așa am fost crescuți?!“ Putem însă să ne înarmăm cu mult curaj și să ieșim din cuvântul autorității tradiționale.

Apropo de autoritate, am și obosit să le tot repet adolescenților și adulților cu sexual issues că o relație de intimitate cu propriul corp nu are nimic de-a face cu păcatul. Una dintre preocupările tinerilor moderni este legată de masturbare – un subiect cunoscut de toți și evitat în aceeași măsură în discuții. Dar ar fi de meditat asupra subiectului și de subliniat clar că noi – eu, tu, ei – nu suntem singurii care caută să se elibereze de energia sexuală și în acest mod. Și da, și fetele se masturbează, la fel ca bunicile și vecinele de peste drum, iar asta nu înseamnă că societatea este plină de obsedați și obsedate din punct de vedere sexual; înseamnă doar că vorbim despre umanitate. Și nimic din ce-i uman nu trebuie să ne fie străin. Atunci când suntem mici, adulții nu îndrăznesc să ne asigure și o educație sexuală – care nu trebuie să implice informații doar despre actul în sine, boli cu transmitere sexuală sau cum să ne protejăm. Iar la vârsta adultă, adesea ne cuprinde un dezgust la simpla idee că părinții noștri ar mai face sex.

Dar… (în acest articol va fi mereu un „dar”) interminabilele noastre prejudecăți se bat cap în cap cu realitatea. Studiile ne-au arătat că, dacă oamenii sunt implicați într-o relație, este probabil ca ei să facă sex până ce intervin grave probleme de sănătate sau o posibilă pierdere a partenerului. În plus, 75% dintre femei și 80% dintre bărbații de peste 75 de ani care fac sex declară că au obținut multă plăcere de pe urma lui. Îmi este imposibil să uit una dintre cele mai picante informații auzite în cabinet, într-o terapie de cuplu, după obișnuita întrebare „Cum sunteți?” „Binișor, tocmai ne întoarcem de la cumpărături. Am achiziționat un nou pat.“ Ooo… stăm bine, mă gândesc eu! La care bărbatul din cuplu adaugă: „Dar nu este pentru noi! «Bătrânii» – cei despre care îți povesteam că încă au o condiție fizică atât de bună – au rupt aseară patul“.

Deci, bunicii chiar fac sex, iar faptul că nu ne vorbesc despre asta nu înseamnă că viața lor sexuală nu mai există. Iar dacă tot m-am lansat în acest subiect, nu mă pot abține din a scrie și despre inexistentele riscuri ale educației sexuale. Spaima supremă a adulților poate fi descrisă așa: dacă le faci copiilor educație sexuală, nu doar că le distrugi inocența, dar le și dai idei pentru a-și începe viața sexuală. Cu toate acestea, se pare că în realitate lucrurile stau exact pe dos; copiii care nu beneficiază de educație sexuală sunt mult mai predispuși la abuzuri sexuale, în timp ce aceia care sunt educați cu maturitate sunt mai conștienți de importanța debutului vieții sexuale și fie vor amâna momentul, fie vor fi mai atenți la persoana alături de care îndrăznesc să încerce prima dată. Acum, un alt fapt este și acela că nu-i sigur că fiecare ttânăr își va permite primele experiențe de intimitate erotică cu un partener de sex opus. Oricât de mult ne-ar uimi acest fapt, studiile arată că 4% din populația globului are o altă orientare sexuală decât cea heterosexuală, dar și cam tot atâția sunt și aceiadintre noi care au ochii albaștri.

Tot în folclorul urban există și ideea (falsă, de altfel) că cei necăsătoriți zguduie pereții dormitorului noapte de noapte. Că aceștia ar trăi într-o nirvana a sexului și a plăcerilor trupești. Însă aceste zvonuri nu sunt confirmate de comunitatea științifică. Este discutabil ce tip de statut pe Facebook îți oferă cel mai bun sex, însă vă pot asigura că nu am găsit niciun indicator statistic conform căruia cei single fac mai mult sex sau că ar face cel mai bun sex. Cred că totul izvorăște din fanteziile sugrumate ale ideii de mariaj ca o închisoare – însă știu sigur că majoritatea clienților mei care sunt singuri își doresc cu ardoare o relație; iar cei care sunt cuplați se perpelesc de dorul zilelor de maximă libertate. Un alt subiect se învârte în jurul misteriosului punct G – care, oricât de ciudat ar suna, să știți nu vine de la Gáspár. Acesta a fostreperat de un anumit Graftenberg Ernest, prin 1940, respectivul fiind ferm convins că ar fi descoperit un țesut diferit, în interiorul vaginului, și care ar avea legătură cu uretra.

Dar adevărata nebunie a început fix în anul în care m-am născut eu, adică în 1982, când a apărut o carte ce avea să conțină, chipurile, marile adevăruri despre sexualitatea umană și secretele punctului G. Acum, tot din discuțiile purtate în cabinet și cele din cercurile restrânse formate pe la câte o ieșire cu prieteni și cunoscuți, vă pot spune că pentru multe femei găsirea acestui punct se dovedește a fi mai mult decât dificilă. Ele nu pot, pur și simplu, să descopere acest loc. Prin urmare, de ce n-ar fi scuzabilă stângăcia specifică nouă, bărbaților? Așa se face că atât eu, cât și mulți dintre colegii mei avem îndoieli serioase cu privire la însăși existența misteriosului punct G. Ideea la care vreau să ajung este că orgasmul clitoridian este la fel de real și valoros ca cel vaginal – asta cu atât mai mult cu cât, în ultima vreme, am tot auzit povești despre cât de extraordinar și diferit este orgasmul atunci când s-a atins punctul cu pricina. Ba mai mult, sunt tot mai tentat să cred că nu există un țesut special sau o zonă de excitație sexuală care să fie separată de nervii clitoridieni ce înconjoară accesul în vagin. Dar, dacă totuși s-ar întâmpla să greșesc, sunt convins că cei care-l descoperă pe faimosul G nu-mi vor purta pică.

Gáspár György este psiholog clinician şi psihoterapeut relaţional, specializat în hipnoza clinică, psihoterapia de familie şi psihoterapia integrativă.

Acest text a apărut în ediția print A List Magazine 5/ 2017-2018