Alina Grigore are 34 de ani este cunoscută pentru rolurile din producții cinematografice succes, cel mai recent fiind ”Ilegitim”, dar și pentru aparițiile ei în seriale cu mare priză la public- precum ”Om sărac, om bogat”, ”Aniela” sau ”Îngerașii”.

Ambițiile Alinei nu s-au oprit doar la atingerea unor înalte performanțe actoricești, ci a aspirat să facă facă mai mult. Astfel, a fondat școala de actorie InLight, care a devenit singura școală particulară de actorie din România premiată pentru filmul ”Ilegitim” la cel mai mare festival de film, Berlin Film Festival, în categoria Forum. În plus, metoda de predare de la școala ei de actorie a atrs atenția uneia dintre cele mai vechi și celebre școli de actorie din lume, The Second City, locul unde s-au fromat actori precum Bill Murray, Steve Carell și alții.

Alina, esti o tânără actriță care deja și-a fondat propria ei școală de actorie, InLight. Cum ai pus bazele acestei școli, despre ce e vorba?

În primul rând, mulțumesc pentru “tânără”. Nu mă mai consideram de mult așa. InLight e cel mai de succes proiect al meu, proiect care a atras nenumărate alte reușite pentru mine și pentru ceilalți. L-am fondat, în primul rând din pasiunea pentru cercetare.  Programa și business-modelul InLight au fost dezvoltate după ani întregi de muncă grea, de cărți citite și de stat singură în fața unui calculator, analizând plus-uri și minus-uri, găsind soluții și având curajul de a învață și a dezvolta din greșeli. Am lucrat în permanență în contact direct cu cei 800 de cursanți care ne-au trecut pragul. InLight a ajuns departe treptat. A crescut de la o grupă de actorie care a dat un spectacol la 120 de grupe de actorie care au dat mult mai mult spectacole. Casele de casting ne caută cursanții pentru roluri de film și reclame. Tehnica noastră de actorie e considerată la momentul de față foarte bună. E recunoscută de școli din alte țări și e căutată de pedagogi și specialiști din întreaga lume. Cred că momentul în care mi-am dat seama cât de importantă e tehnica de actorie pe care am dezvoltat-o a fost când a ajuns sa fie singura școală particulară din România premiată pentru filmul Ilegitim la cel mai mare festival de film, Berlin Film Festival, în categoria Forum. E un rezultat excelent pentru o școală neprofesionistă. Noi preferăm să-i spunem imperfectă. Ultima realizare e parteneriatul cu cea mai veche și celebră școală din lume, The Second City. Au 60 de ani de activitate și sunt cei care i-au învățat meserie pe Bill Murray, Steve Carell și alții.

Care sunt momentele definitorii din cariera ta?

Sincer? Din păcate cele grele. Am învățat enorm de acolo. E vital să-ți dai voie să fii rănit. Nu m-am lovit de praguri atât de mari ca actriță – mi se pare că ești mult mai protejat ca actor decât atunci când activezi pe oricare altă meserie din industrie. Cred că am suferit cel mai mult la furtul de proprietate intelectuală. Când muncești 16 ore pe zi, ani la rând, îți vine greu să înțelegi cum cineva își poate asuma munca ta. Pe de altă parte e flatant că cineva te consideră atât de bun. E tragic și comic în același timp. Dar am și învățat enorm din asta. Furtul de proprietate intelectuală  mi s-a întâmplat de câteva ori și am învățat să am curajul să lupt împotriva lui. Am realizat ce important e să nu te pierzi în boemia firii de artist, ci să te documentezi să înțelegi cine ești ca “artist”, și legal, și administrativ. 

În general, momentele în care am lăsat romantismul la o parte și am învățat să port și o haină pragmatică au fost probabil cele care mi-au schimbat total cariera. Desigur că și alea bune sunt importante: momentul în care Adrian Sitaru m-a încurajat să fac regia mi-a schimbat aproape complet traseul. Dar pentru InLight cel mai bun moment a fost cel în care, una dintre cele mai importante directoare de casting din USA, Deborah Aquila, (a făcut casting-ul pentru ”Lalaland” și ”Sex, Lies and Videotape”, etc.) a considerat că tehnica InLight este unică.

Ce lucru crezi că te-a ajutat cel mai mult pe tine în dezvoltarea ta artistică?

O relație foarte bună cu părinții, profesorii și prietenii mei. Știu să respect, pentru că înțeleg cât de important e asta. Nu cred că poți evolua dacă nu știi să-i respecți pe cei din jur. L-am avut invitat pe Vlad Invanov, la școală, zilele trecute și le-a vorbit elevilor chiar despre asta, despre modestie și respect. El în sine e un adevărat profesionist cu care am avut și am în continuare ocazia să lucrez. Aș îndrăzni să spun că Vlad e perfect pe partea de bucătărie a meseriei și asta se datorează respectului pe care-l are față de el și față de ceilalți. Și am avut noroc: oamenii din jurul meu m-au învățat să fiu curioasă. Cred că asta mă ajută. Cred că e vital să știi să înveți de la oricine, chiar și de la cei pe care nu-i admiri. Deci relația mea cu oamenii, respectul și curiozitatea cred că mă definesc.

Ce îți place cel mai mult din viața artistică? Recunoașterea fanilor, momentele de glamour, aplauzele, aprecierea specialiștilor… Personal, ce te încântă cel mai mult?

Am avut norocul să încep actoria la o vârstă foarte fragedă și atunci nu am învățat-o pentru a fi iubită, ci din pofta de a mă juca. Am avut o vreme când mă încânta și partea de admirație, aplauze, etc. Eram destul de imatură atunci. Dar după aceea, m-a interesat să fiu un bun specialist și un creator pasionat. Acum cea mai mare satisfacție mi-o dă critica de calitate și relația mea cu cei cu care lucrez. În noua poziție în care mă pregătesc să fiu, cea de regizoare, îmi dă o mare satisfacție lucrul cu oamenii. Cum spuneam mai sus, am fost norocoasă toată viața să întâlnesc oameni de la care am învățat lucrurile cu adevărat importante și am știut să-i respect.

Anul trecut pe vremea asta erai la Berlinală. Cum e pe covorul roșu la marile festivaluri?

Stresant. Stai la poză. Îți mai cade o clamă din păr. Te mai împiedici de tocuri. Zâmbești frumos. Glumesc și nu chiar. Momentul ăla de pe covor e ceva ce tu faci pentru film. E datoria ta față de film și față de echipa alături de care ai lucrat. E un moment în care vinzi ceea ce ai făcut și cred că e important să apreciezi asta. Nu cred că trebuie confundat cu admirația la propria persoană. Cred că trebuie să știi că te afli acolo pentru a face un bine filmului. Pe de altă parte e o situație foarte amuzantă. Ești emoționat de valul de atenție care se oferă filmului, dar în același timp ești conștient de faptul că nu mergi toată ziua în rochie sidefată și tocuri pe un covor roșu. Noi oricum eram la categoria Forum, deci nu am avut obligația de ținută, așa că eram mai relaxați. Oricum, orice reușită a filmului trebuie celebrată. Eu sunt fan ”wrap party”. Petrecerea de după filmări e preferata mea. E ca momentul ăla de la finalul meditației, în care îi dai voie minții să zburde. Și în general aia e marea celebrare: când ești cu absolut toată echipa și sărbătoriți reușita tuturor.

Trei lucruri pe care le-ai învățat în ultimul an?

Să lupt pentru drepturile mele. Să spun la revedere. Să am răbdare.

Te cheamă Hollywood-ul? Ai încercat să pătrunzi în acea lume?

Nu am încercat. Am fost chemată acolo, ba ca actriță, ba ca pedagog. Am avut niște repetiții în Hollywood cu regizorul Adrian Sitaru pentru un film și fac destule drumuri acolo pentru InLight. Mă interesează mai mult restul Americii. Colaborez acum cu actrița Melissa Leo la un proiect și am fost în New York să stabilesc detaliile. În mai voi pleca cu o parte din actorii de la InLight în Chicago, să dăm spectacolul “Povestea Iepurelui” pentru comunitatea de români de acolo. Abia aștept. Este spectacolul care a luat toate premiile la festivalul ITF.

Care e diferența dintre școala americană de film și cea europeană?

Ca abordare pedagogică americanii sunt mai deschiși la a primi și la a da feedback. Ești încurajat în permanență să vorbești și să asculți. Eu am avut noroc de o școală foarte bună și în România. Am avut niște profesori excelenți din multe puncte de vedere: Ion Cojar, Adrian Titieni, Mihai Brătilă și Mircea Gheorghiu.