De ce este important să ne exprimăm aprecierea? Sfatul psihologului

Cu toții avem nevoie de apreciere, însă câți recunoaștem asta? Deși este o nevoie reală, cei mai mulți dintre noi ne fâstâcim și ne dorim să o rupem la fugă atunci când cineva ne face complimente. Nu ne este simplu nici să punem în cuvinte ceea ce admirăm la o altă persoană. În fața cuiva ne simțim blocați într-o stare de jenă, fără să știm cum să reacționăm. Bineînțeles că dependența de aprecierea celorlalți nu este de bun augur, însă și neîmplinirea nevoii legitime de apreciere ne afectează negativ, lipsindu-ne de o resursă utilă.

Am fost crescuți într-o cultură în care a predominat utilizarea rușinii ca instrument de disciplinare. Acum, chiar dacă suntem suficient de departe în ani de perioada copilăriei, avem încă înlăuntrul nostru mecanismele perfecționate pentru a face față criticilor și reproșurilor. Cuvintele pozitive ne iau prin surprindere și, în lipsa unui ”antrenament” pentru a ne bucura de ele, apelăm instinctiv la una din strategiile elementare de supraviețuire: fugă sau luptă.

Nevoia de a fi văzuți, apreciați și iubiți continuă să existe în noi de când ne naștem și până în ultima clipă a vieții. La fel de valabil și atunci când declarăm că nu ne interesează ce zic alții. Pentru că nepăsarea este o formă de diversiune, o mască ce ascunde fix lucrurile după care tânjim, dar pentru care nu mai suntem dispuși să riscăm a plăti durerosul preț al respingerii. Șansa de a crește cu o validare necondiționată a valorii noastre personale, de a fi apreciați pentru ceea ce suntem și iubiți doar pentru că existăm, nu au avut-o mulți dintre noi. Din păcate, mai des întâlnită este rana neaprecierii și neacceptării persoanei noastre, peste care balsamul vorbelor pozitive de acum poate avea reacție acidă.

Să primim și să oferim apreciere în mod autentic este una din modalitățile prin care calitatea relațiilor cu persoanele din jurul nostru și cu noi înșine se poate îmbunătăți major. Îndeosebi în relațiile cu cei dragi, această capacitate devine un barometru pentru nivelul de intimitate sănătoasă.

Oamenii sunt foarte sensibili la aprecieri, fie că o recunosc, fie că nu. Când exprimăm apreciere și recunoștință, ne transformăm într-o oglindă ce reflectă o imagine pozitivă pentru celălalt. Una care, chiar dacă trezește reacția de fugă sau luptă, completează treptat piesele lipsă din imaginea completă a Sinelui. Și nu este deloc de neglijat faptul că ceea ce facem se întoarce la noi. Când ne concentrăm atenția pe ceea ce este bun în ceilalți, ne antrenăm pentru a descoperi și admira mai multe lucruri frumoase în noi. Când le și punem în cuvinte, recunoaștem oficial existența lor și începem să construim o nouă realitate.

Aprecierile adevărate sunt cele care ne vin din suflet și nu sunt însoțite de vreo intenție ascunsă. Cele prin care exprimăm bucuria sau recunoștința în clipa în care le trăim și prin intermediul cărora alegem să îi facem cadou celuilalt starea de bine pe care ne-a creat-o. Nu contează dacă au legătură cu lucruri majore sau gesturi mărunte, câtă vreme ceea ce am primit a fost atât de important pentru noi.

Exprimând aprecieri, creăm momente de conectare reală, extrem de valoroase îndeosebi în cadrul relațiilor semnificative din viața noastră. Este important, pentru fiecare dintre noi, să ne simțim prețuiți de către cei dragi. Cu cât momentele de recunoștință și apreciere sunt mai numeroase decât cele în care ne facem reproșuri, cu atât ne va fi mai ușor să ne iertăm reciproc greșelile. Cuvintele potrivite, spuse la momentul potrivit, pot rămâne pentru totdeauna în sufletul celui care le-a primit ca sursă pentru puterea de a persevera.

Pentru ca aprecierile să fie autentice, e important să exprime ceea ce simțim, nu să le formulăm ca pe niște laude; să se refere la acțiunea care a provocat starea noastră de bine și să precizeze nevoia pe care ne-a împlinit-o.

”Antrenamentul” ar putea cuprinde exprimări de genul: ”Mă simt răsfățată când găsesc dimineața cafeaua gata făcută! Mă ajută să îmi încep ziua cu zâmbetul pe buze.”; ”Îți mulțumesc că duci copiii în parc. Am avut o zi grea și îmi prinde tare bine să mă odihnesc puțin.”; ”Mi-au fost de folos părerile pe care mi le-ai spus despre noul meu proiect. Când l-am prezentat în fața celorlalți, am făcut-o cu mai multă încredere.”; ”Aveam mare nevoie să pot vorbi cu cineva fără să mă simt judecată. Mă simt mult mai bine acum!”

Anca Pavel – psiholog și psihoterapeut relațional, recomandat de www.paginadepsihologie.ro