Astăzi începe cea de-a patra ediție Romanian Design Week, cel mai mare eveniment multidisciplinar dedicat industriilor creative din România, așa că este momentul perfect să facem cunoștință cu cei mai talentați artiști autohtoni, să le descoperim poveștile și să le aflăm planurile de viitor. Prima noastră alegere este Andrei Theodor Ioniță, arhitect, absolvent al Universității de Arhitectură şi Urbanism Ion Mincu din Bucureşti, care va fi prezent la RDW 2016 cu un proiect foarte interesant în cadrul Diploma Selected, o expoziție capsulă ce aduce în prim plan dialogul artistic între 12 profesioniști din industriile creative și 12 absolvenți ai facultăților vocaționale.

Ai absolvit Universitatea de Arhitectură şi Urbanism Ion Mincu din Bucureşti. Povestește-ne cum te-ai hotărât să te îndrepți către acest domeniu.
Întotdeauna mi s-a părut grea întrebarea, mi s-a pus de mai multe ori pe parcursul facultății, nu a existat în cazul meu un factor hotărâtor, a fost mai mult o consecință a împrejurărilor si un cumul al mai multor interese personale: desenul, logica matematică, filosofia.

Cum și când ţi-ai descoperit pasiunea pentru artă, pentru arhitectură în mod particular?
Presupun că aceasta a apărut în timpul procesului de pregătirie pentru admitere, unde am avut parte de o foarte bună îndrumare. De asemenea, concurența colegială ne împingea să căutăm (mai mult în joacă) modalități noi de a răspunde temelor, formând o bază solidă cu care am intrat în facultate. Mai târziu, tot acest calup de cunoștințe a început să se sedimenteze, devenind o „unealtă” importantă.

Spune-ne puțin despre proiectul „Locuire pe Calea Moșilor”: care a fost ideea de la care a pornit acesta?
Intenția a pornit de la o discuție purtată cu îndrumătorul meu, în care cercetam ideea prin care proiectele mari pot fi făcute cu aceeași grijă și atenție cu care faci un spațiu mic sau un obiect de design precum un scaun. Era interesant, am decis ca în loc să studiez proiecte de clădiri cu programe similare, să aleg obiecte făcute de Jonathan Ive, Dieter Rams, Richard Sapper, Hans Wegner și Eileen Gray. Cam aceasta era strategia de design. Ea apoi a fost coroborată cu un loc care are FOARTE mare nevoie de atenția noastră, Calea Moșilor. Discuția are mai multe valențe, de la regenerarea Căii Moșilor prin dezvoltarea unor catalizatori urbani de-a lungul ei, până la arhitectura ce salvează clădiri, nu doar se reprezintă trufașă (rolul pilelor structurale, contraforți pentru clădirea lui Marcel Iancu și totodată structura noii clădiri).

Citeşti reviste sau bloguri de specialitate pentru a te documenta? Care sunt sursele tale de inspirație?
Firește, toți ne inspirăm, uneori fără să vrem, din reviste și de pe diverse site-uri, nu doar de specialitate. Însă cred că e important ca inspirația să plece din situația fiecărui proiect în parte; același lucru se aplică și criticii care trebuie hrănită și nu neînțeles împrumutată.

Pe lângă design, care sunt hobby-urile şi pasiunile tale?
Ador sportul, recent m-am întors dintr-o excursie în Himalaya unde am avut ocazia să fac puțin trekking la poalele Everestului. E de prisos să găsesc cuvinte ce pot descrie frumusețea peisajelor, măreția muntelui și cultura tibetană.

La ce proiecte lucrezi acum? Care sunt planurile tale de viitor?
Momentan sunt într-un proces de „absorbție”, sunt enorm de multe lucruri pe care trebuie să le învăt. Încep să conștientizez amploarea domeniului și responsabilitățile pe care noi le purtăm ca arhitecți. Trebuie să muncesc mult și să nu renunț la unele viziuni pe care le am despre posteritatea arhitecturii.