De la print-uri psihedelice la mix-uri de pattern-uri care remodelează optic silueta, creaţiile lui Mary Katrantzou sunt ca un deliciu maximalist.

Alexander Giantsis lucrează îndeaproape alături de Mary din 2009, sprijinind brand-ul prin construirea pas cu pas a infrastructurii şi managementul ariei de wholesale. Din poziţia sa de director de vânzări, el a contribuit semnificativ la creşterea companiei, care, în prezent, include în jur de 260 de puncte de vânzare în peste 56 de ţări.

Am stat de vorbă cu Alexander Giantsis pentru a afla mai multe detalii despre rolul sau în cadrul companiei şi viziunea sa despre viitorul print-ului în modă.

Ai studiat design de modă în cadrul Universităţii din Leeds, specializându-te în print. În ce fel te ajută acest lucru în rolul tău din prezent, şi anume director de vânzări al brand-ului?

Părerea mea este că, indiferent de background-ul din care vii, lumea modei are această abilitate extraordinară de a te primi şi de a-ţi găsi un loc în cadrul ei. Indiferent de tipul acestora, cunoştinţele pe care le-ai dobândit de-a lungul vremii îşi vor găsi folosul la un anumit moment. În cazul meu, faptul că am studiat moda, şi, în special partea de textile, mă ajută enorm, mai ales când vine vorba de a lucra alături de un astfel de brand, precum al lui Mary Katrantzou, în care manipularea materialului şi imprimarea lui reprezintă baza a ceea ce facem. Background-ul meu mă ajută să înţeleg tehnicile din spatele proceselor de creaţie şi producţie, de ce preţul este cel care este, şi multe altele, astfel încât pot, mai departe, să transmit aceste lucruri buyerilor şi cumpărătorilor. Îmi permite să explic modul în care o haină este construită, de ce este construită într-o anume manieră şi ce o face unică, care este procesul de gândire care stă în spatele creării ei. Practic, îmi permite să înţeleg întreaga poveste unei haine din momentul în care se naşte ideea şi până la rezultatul final.

Ştiu că ai lucrat, de asemenea, în domeniul vânzărilor, la Harvey Nichols şi Dolce & Gabbana – cum te-a influenţat acest lucru?

Faptul că am lucrat în vânzări înainte de a începe colaborarea cu Mary mi-a permis să aflu cum este să interacţionezi direct cu clientul, căci atunci când lucrezi în wholesale, în afara trunk show-urilor sau a câtorva alte evenimente, nu ai ocazia să formezi o relaţie cu clientul direct, să afli ce îşi doreşte şi ce caută. Am avut, astfel, de-a lungul existenţei mele în industrie, ocazia de a învăţa să privesc moda şi din punct de vedere comercial, dar şi din punct de vedere creativ – am participat la procesul creativ, dar am fost şi prezent în magazine, de unde am aflat în ce fel se traduce acea creativitate, ce înseamnă ea în termeni de vânzări, ce se vinde şi ce nu, ce caută clientele – acest mix de cunoştinţe mi-a permis să ajung în poziţia pe care o ocup în prezent.

Mary Katrantzou a bifat diverse colaborări – de la nume mainstream (Topshop, Adidas), la label-uri high-end (Moncler, Longchamp, Lesage). Cum alegeţi brand-urile cu care colaboraţi?

În ceea ce priveşte colaborările cu alte brand-uri, trebuie să existe în primul rând o chimie, o potrivire. Ne dorim de asemenea să transmitem un mesaj puternic prin aceste colaborări. Mereu vom alege să ne implicăm în zone în care nu avem neapărat experienţă – cum a fost în cazul Adidas, cu sportswear, ori în cazul Moncler, cu outerwear. Când realizezi un astfel de parteneriat, vrei să îţi ofere un insight într-o parte a modei pe care nu o cunoşti în detaliu. Bineînţeles, ajută şi din punct de vedere al expunerii – colaborarea cu label-uri mult mai mari s-a tradus, inevitabil, printr-un reach mai mare către diverse segmente de clienţi – în cazul Topshop, de exemplu, colecţia s-a adresat unei clientele mult mai tinere. În plus, brand-urile mai mari deţin automat mai multe cunoştinţe, din care putem şi noi să învăţăm.

Există vreo nouă colaborare programată pentru viitorul apropiat?

Pentru moment nu, cel puţin nu una în aria comercială – vom colabora, însă, cu Opera din Paris pentru a crea costumele trupei lor de balet pentru stagiunea următoare.

Am remarcat că în filmele SF nu există niciodată haine cu print. La fel şi în cărţile a căror acţiune se situează în viitor – vestimentaţia e mereu monocromă, austeră, fără urmă de imprimeuri. Ce părere ai despre acest lucru?

E interesant – nu îmi vine, într-adevăr, în minte, vreun film SF în care să existe costumaţii cu imprimeuri. Poate că ar trebui să se remedieze acest lucru… Cred că se explică prin faptul că astfel de poveşti înfăţişează de regulă o lume distopică – peisaje post-apocaliptice, în care atmosfera generală e una sobră, mohorâtă, în timp ce print-urile, în general, induc o stare pozitivă. Probabil că dacă s-ar face un film science fiction în care viitorul prezis al lumii să fie unul cu conotaţii pozitive, ar exista personaje îmbrăcate în culori tari şi imprimeuri.

Filmele şi cărţile au totuşi o influenţă notabilă asupra tendinţelor – iar legat de ce vorbeam, putem lua ca exemplu filmul Mad Max, care a fost, la scurt timp după lansare, urmat de colecţia de debut a lui Kanye, care pare inspirată întocmai de estetica end-of-the-world-hobo-chic. În condiţiile acestea, crezi că print-urile ar putea dispărea vreodată cu totul din peisajul modei?

Sper că nu! Nu îmi pot imagina o lume fără print-uri şi culori! Din punctul meu de vedere, chiar şi într-o garderobă minimalistă, există lor pentru elemente de print. Atâta vreme cât este purtat într-un mod inteligent şi elegant, un imprimeu poate deveni o extensie a personalităţii.

În ceea ce priveşte momentul de faţă, print-ul nu are şanse să dispară. Şi asta pentru că nu mai există trend-uri în sensul tradiţional, pe modelul „în sezonul acesta port roşu, în sezonul acesta mă axez pe colour blocking”. Există anumite elemente care se transformă în tendinţe, însă în era Instagram-ului, consumatorului nu i se mai dictează direcţiile stilistice de către reviste, ci poate să îşi aleagă singur, instant, estetica pe care o preferă – iar aici vorbim despre un cosumator la nivel global, astfel încât este imposibil ca un anume element să se potrivească tuturor. Mi se pare foarte interesant acest lucru.

Foto: Digital Divas, Mary Katrantzou