În planul vieții mele ideale a intrat de la bun început și condiția să fiu mamă tânără. La un moment dat, aveam impresia că va rămâne doar o dorință, pentru că nu mi se părea posibil să îmbin cu succes și cariera și motherhood-ul. În ultimii șase ani am investit toate resursele posibile în evoluția profesională și mi se părea că timpul nu are răbdare cu mine, vorba lui Rebreanu. Însă m-am îndrăgostit nebunește și liniștea s-a instalat pe plan sentimental, iar de acolo la micuța Erin nu a fost decât un pas (am avut nevoie un an și jumătate de relație ca să ne convingem că ne dorim o familie cât mai repede). Și iată-ne…

Toată sarcina am muncit ca o nebună, toți îmi spuneau că va ieși copilul agitat pentru că mama nu poate sta locului. Ei bine, Erin e calmă, zen și toată un zâmbet. Doarme mult, mănâncă mult și… cântă. Da, da, eu așa interpretez gânguritul ei, în special atunci când îi cânt, iar dacă îl aude pe Michael Jackson, încremenește. Mi-au spus toți că o să fie greu, că în primele luni nici nu o să apuc să mă dau cu mascara, ce să mai vorbim despre manichiură, pedichiură, coafor sau carieră. Adio pentru primul an, cel puțin. Nu știu dacă am avut eu noroc sau, pur și simplu, fiecare om are destinul lui, însă din prima săptămână am avut manichiura impecabilă, iar de machiat, m-am machiat și în ziua nașterii și nici că m-a prins vreo zi fără zâmbet și bujori în obrajori. Sincer, cred că ține mai mult de cum ești construit ca om, de cât de bine știi și vrei să îți faci un program și de cât de mult conștientizezi că e important să treci pe lângă o oglindă și să îți zâmbească reflexia. Am stat acasă cu pitica o lună și jumătate, fără să lucrez absolut nimic. Am dat o singura fugă la studio ca să nu mă dezmoștenească Smiley & Co, timp în care am planificat data următorului videoclip și strategia pentru următoarele luni, iar în rest, când Erin dormea, mai postam pe blog (soreonline.com), mai vedeam un film și mai trasam o linie de tuș pe pleoapă. Acum, Erin are două luni și eu mă pregătesc pentru lansarea unei noi piese în duet cu cineva foarte talentat (abia aștept să aflați), am început concertele, îmi schițez, la atelierul pe care l-am deschis acum doi ani, rochia de botez (hard-coeur.com) și singurul ajutor pe care îl avem este o bonă care vine trei zile pe săptămână timp de cinci ore. O să spuneți că de aia am avut eu timp să mă machiez, dar nu, bona a venit în ziua în care Erin a împlinit două luni.

Concluzia mea? Totul e posibil dacă ai răbdare, ești echilibrat și știi cu adevărat ce îți dorești și cum vrei să se desfășoare lucrurile. Recunosc, sunt control freak, mi-a plăcut dintotdeauna să am un plan și o agendă stabilită și nu știu dacă e rău sau bine, dar știu că așa mă simt eu împlinită. Nu există o rețetă, cum nu există nici copii, nici mame la fel. Așa că, fetelor, impossible is, actually, possible și să iubești ENORM este cea mai mare satisfacție.

Citește și:

 Dana Rogoz: “Perfectu’ meu”

Antonia: “Little body, big heart”