Cum bine a remarcat domnul Tudor Giurgiu aseară, pe scena deschiderii Festivalului Internaţional de Film TIFF 2016, mie îmi place să fac lucrurile serios. Și până la capăt. Aşadar, am rămas de pomină după ce am închis petrecerea de final de Festival de anul trecut, pe la 5 dimineaţa, şi asta pentru că aveam de luat un avion la 6 şi de alergat la o cursă organizată de Fundaţia Renaşterea, la ora 10.
Aşadar, anul acesta am ales primul weekend de TIFF ca să mă încarc cu atmosfera senzaţională a Clujului din această perioadă şi, mai ales, să văd filmul lui Nae Caranfil, 6,9 pe scara Richter.

Zis şi făcut. Am luat avionul din Bucureşti cu destinaţia TIFF şi, tocmai când mă gândeam cum o să mai scriu câte ceva pe drum, m-am nimerit lângă Cornel Ilie (Vunk), aşa că nu prea ştiu cum a trecut o oră, deoarece am vorbit nonstop. Şi el era invitat la acelaşi eveniment, aşa că, pe seară, ne-am reîntâlnit în Piața Unirii pentru Gala de deschidere şi proiecţia filmului lui Caranfil.

După ce ne-am pozat la panou cu Marilyn Monroe şi Terminator am fost conduşi către zona de lounge destinată invitaților. Fac o paranteză pentru a va spune că acest Festival este organizat perfect până în cele mai mici detalii (felicitări, Oana, Tudor şi gaşca) şi cred că am avea toţi de învăţat câte ceva de la oamenii implicaţi în acest proiect extraordinar.
Revin la seara de ieri. Pe drumul către lounge, pe Cornel îl opreşte cineva, şi îi dă un plic auriu. Apare cu el şi–mi zice râzând „am primit o invitaţie la un super salon de masaj thailandez, dar mi s-a părut că–mi zice aşa, cam în şoaptă, despre ce e vorba. Crezi că e chiar un salon sau…” Şi de aici începem o mulţime de glume nepotrivite despre locul cu pricina, mai ales că ne uităm în ofertă şi vedem terapii cu nume ca „20 Fingers Ritual”, „Baby’s Joy”, „Dedication to mums”. Râdeam ca nişte copii la şcoală pe seama invitaţiei lui, când a apărut Tudor Giurgiu şi ne-a spus că acesta chiar este un centru foarte bun, pe care i l-a recomandat un prieten, persoană cunoscută, nu spui nume. Detaliile lui Tudor nu ne-au ajutat deloc, dimpotrivă, am continuat să ne amuzăm. Cornel, care credea că numai el a primit biletul secret, zicea (bineînţeles în glumă), că s-ar putea urca pe scenă să întrebe dacă a mai primit cineva o asemenea invitaţie…  Toate acestea până când domnişoara care îi dăduse lui plicul a venit şi mi-a dat şi mie unul…

Toată povestea noastră SF a luat sfârşit. Oricum, între timp se apropia deschiderea Galei. Ne-am ocupat locurile şi am urmărit fascinaţi spectacolul trupei franceze de teatru de stradă: Transe Express. Nişte toboşari geniali care, la un moment dat, au fost ridicaţi cu o macara foarte sus, în aer, unde continuau să ţină ritmuri ameţitoare (la propriu şi la figurat!)

Spre ora 22 a urcat pe scenă, ca de obicei extrem de emoţionat, Nae Caranfil, şi ne-a invitat să-i descoperim cel mai recent film. „Mi-a plăcut şi am râs foarte mult“: atât am eu de spus, nefiind nici Cristian Tudor Popescu, nici vecinul Chirilov… După film s-a dat drumul la party şi restul… e istorie.

Ceea ce trebuie însă să mai ştiţi este că eu m-am trezit la 8.30. Și ce credeţi că am făcut când am deschis ochii?! Am sunat la salonul de masaj, iar până să înceapă orice proiecţie am testat subiectul glumei din seara precedentă. Ei bine, Thai Therapy… nu e deloc de râs. Am descoperit un loc genial. De fapt, nu cred că am mai văzut ceva asemenea lui în România… Din toate punctele de vedere: maseuzele thailandeze, serviciile impecabile, design, produse. Ce mai! Am fost extrem de plăcut surprinsă. Şi am făcut şi un masaj de vis la patru mâini, Cornele… Păcat că ai avut avion dimineaţă! Dar lasă, că pun eu aici nişte poze şi fug la Castelul Bánffy din Bonţida, că e iar un spectaol al francezilor şi proiecţia filmului The Show of Shows.

Pentru că… show must go on!