Avea doar 14 ani când a ajuns prima oară în Italia, țară care i-a devenit a doua casă. Am vorbit cu Mădălina despre carieră, dragostea pentru actorie, prejudecățile în fața unei frumuseți perfecte, dar și despre primul să rol într-un film românesc – altul decât cel de femeie fatală.
Interviu de Adriana Moscu. Foto: Vicoolya & Saida Photography
Stilist: Giancarlo Parolini. Hairstyle: Henzo Lorusso
S-a născut în Sltaina, un mic orășel pe malul stâng al Oltului. Cu ani în urmă, cineva îmi povestea că frumusețea ei întorcea capete pe când nu părăsise cartierul urbei natale. „Încă din adolesecență, era de o frumusețe răpitoare”, îmi spunea amica mea. A luat lecții de balet, de pian, a defilat pe marile podiumuri de modă ale lumii, dar cel mai bine se simte când joacă. Pe 6 martie s-a lansat în România filmul Urma, în regia lui Dorian Boguță, în care Mădălina Ghenea interpretează o farmacistă – lucru de care se bucură nespus. Ca de fiecare dată când oamenii o validează dincolo de trăsăturile ei care-ți taie respirația.
Cele mai mari satisfacții mi-au fost aduse de actorie, pofta de actorie o am de la ai mei, insistențele mamei că locul meu e pe scenă, tata care citeşte foarte mult și care se transforma când eram copil în personajele din basme pentru mine, schimbându-și vocea și contorsionându-se pentru distracția mea. Pasiunea asta pentru povești și oameni este nepătată de interesul material. Am învățat că pentru iubire se fac sacrificii, iar eu până la Charlotte (n. red.: fetița Mădălinei) am făcut sacrificii mari și am investit enorm în această meserie. Charlotte a fost singura care m-a făcut să renunț la visul meu pentru o perioadă.
Mă simt acasă pe platoul de filmare. Iubesc actoria, voi continua să fiu actriță până când închid ochii, dar recunosc că și producția îmi place la fel de mult.
S-a întâmplat să refuz, să modific, să dau probe și să prezint cu totul alt personaj decât cel cerut. Castingul la Youth cerea o Miss Univers goală, și la propriu și la figurat, am dat probă și, cu riscul să pierd tot, am prezentat o Miss Univers cu o frumusețe interioară mult mai atrăgătoare decât cea exterioară. Lui Paolo Sorrentino i-a plăcut şi a rescris personajul, trebuia să joc doar o scenă iniţial, până la urmă, Miss Univers a devenit personaj cheie.
Eleonora iubește și acceptă o situație care îi aduce neîmplinire. Am trăit o situație asemănătoare. Probabil că m-a ajutat. Nu vreau să spun mai mult, pentru că vreau să o vedeți pe Eleonora la cinema.
M-a contactat Oana Giurgiu, căreia țin să îi mulțumesc, ne cunoşteam de la TIFF, unde mi-am văzut visul cu ochii și am avut onoarea să o premiez pe Sophia Loren. Mi-a trimis scenariul, mi-a plăcut enorm, am dat o probă cu directorul de casting Viorica Capdefier și cu Dorian Boguță și m-au luat. Charlotte avea câteva luni, a fost prima mea experiență pe platourile de filmare cu un nou-născut. Cred că regizorii români se tem să mă aleagă, îi mulțumesc lui Dorian că mi-a dat posibilitatea asta, mă bucur că în primul meu rol acasă am jucat o farmacistă, am tot primit roluri de femeie fatală.
Dorian este un dar, cred că asta este și semnificaţia numelui lui, spun asta pentru că m-a suprins cum pentru fiecare scenă avea câte o pildă. Înainte să filmăm prima scenă, pentru a mă ajuta să înţeleg cuplul Anton-Eleonora, mi-a povestit despre doi amanți căsătoriți, pe care zeul moralității decide să-i pedepsească, îi bagă într-o pivniță goi, pune un par uscat între ei și zice „care se va mișca îi va aduce celuilalt moartea”. După zile, săptămâni, luni cât au stat nemișcați, părul a înflorit și zeul dragostei a decis să îi lase să plece împreună, pentru că se iubesc cu adevărat. Dorian iubește atât de tare filmul ăsta – cumva ca pe un fiu – și m-a făcut și pe mine să îl iubesc. Irina Rădulescu este extraordinară, m-a cucerit ca om și ca actriță, îmi e tare, tare dragă.
Sper, mi-am dorit mult un proiect în România. Cred că există curiozitatea publicului să mă vadă într-un film românesc. Clar, atât publicul cât și regizorii au o imagine distorsionată în ceea ce mă privește. Cred că acest film va schimba acest lucru.
Michael Caine și Harvey Keitel. Monștri sacri care m-au făcut să mă simt alegerea perfectă pentru acel rol. Nu am primit niciodată atât de multe încurajări și complimente. Turneul de promovare al filmului a fost o terapie pentru mine datorită lor, mi-am exorcizat niște frici, am prins curaj, am devenit mai liberă.
Cred că în Italia. Am prezentat Sanremo, am făcut filme, seriale, teatru, italienii mă văd la televizor aproape în fiecare pauză publicitară. Încă mi se pare ciudat să văd postere cât blocul cu fața mea. În aeroport pe Malpensa ameţesc de fiecare dată când mă văd pe afișele gigant.
Locul meu de suflet este Haiti, iad în paradis, o descriere care cred că se potrivește cel mai bine. Locul care m-a făcut să înțeleg cât sunt de norocoasă, locul unde, salvând vieți, propria-mi viață a căpătat un sens. Am lucrat ca voluntar mulți ani acolo.
Am o casă de producție, creată când s-a născut Charlotte. Am produs o campanie mondială pentru unul dintre cele mai importante branduri de bijuterii din lume. Anul acesta voi produce un film în care cred foarte mult. Încet, încet, încerc să îmi găsesc un loc în spatele camerelor de filmat.
Mama mea. O forță, îi sunt datoare cu tot ce sunt. Îi dedic ei și fiicei mele toate realizările mele și sper să nu le dezamăgesc niciodată cu alegerile mele.
Puteți răsfoi tot numărul de primăvară 2020 Alist Magazine aici.