A fi sau a nu fi vegetarian

Știți zicala „lungă cât o zi de Post?”! Ei bine, conotațiile îi sunt evidente, mai ales într-o țară care devorează de Sărbători cărnuri de porc cât alții în jumătate de an, care încă se bucură de jumări și slăninuță și care abia acum, descoperă timid bucătării etnice, cu mult humus, cocos sau soia. Cu alte cuvinte, meniurile vegetale nu sunt tocmai ceea ce caută gurmanzii sau amatorii de delicii culinare. Dar pe cât de mulți adoră micii, grătarele și brânzeturile din ce în ce mai numeroase și mai rafinate în supermarket-uri, pe atât de puternic vin din urmă adepții curentului vegetarian. Recunosc, la prima vedere, când cineva îmi spune că este vegetarian nu pot să mă gândesc că mai consumă și altceva pe lângă vegetale. Dar se pare că nu este chiar așa, spre ușurarea mea. Există mulți vegetarieni care consumă ouă, lactate și pește. Și e adevărat că există și vegetarienii care au exclus din alimentație orice aliment de origine animală, inclusive mierea pentru că e produsă de albine.

Indiferent că au ca motivație sănătatea, mila pentru animale sau considerentele religioase, persoanele vegetariene au totuși aceleași nevoi nutriționale ca acelea ale unei persoane care mănâncă de toate, adică trebuie să-și asigure tot spectrul de nutrienți în proporție de 50 la sută carbohidrați, 30 la sută grăsimi și 20 la sută proteine, plus vitamine și minerale. Da, sună complicat, dar nutriția e și matematică, nu doar o simplă vizită la supermarket!

Ei bine, dacă vegetarienii își pot luat grăsimile atât de gustoase și sățioase din nuci, semințe, uleiuri, iar carbohidrații se găsesc din belșug în cereale, legume și fructe, proteinele complete nu sunt furnizate decât de alimentele de origine animală. Sunt singurele proteine care vin la pachet cu toți aminoacizii esențiali de care are nevoie organismul. Așa că doar fasolea, lintea, năutul, alunele și soia care au proteine vegetale se pare că nu vor fi niciodată de ajuns pentru organism.

Pentru a mă lămuri în această privință, am stat de vorbă cu medicul nutriționist Mihaela Bilic care mi-a explicat că persoanele vegetariene ar trebui să fie foarte atente la combinațiile alimentare pentru că organismul uman nu poate extrage totul din plante. Lucrurile se mai simplifică datorită combinațiilor: fasolea trebuie mâncată cu orz, mazărea cu ovăz, lintea cu porumb, alunele cu orez și soia cu paste, pâine și semințe.

Plantele mai au și alte limite nutriționale: de exemplu, acizii grași atât de importanți omega 3. Cei de origine vegetală nu se vor compara niciodată cu omega 3 din pește, care are o proporție optima de acizi grași. La fel, doar laptele conține proporția perfectă de calciu și fosfor. Cât despre vitamina B12, aceasta nu se găsește decât în produsele animale, iar carențele apar în timp și nu sunt depistate decât atunci când sunt grave.

Tot medicul nutriționist mi-a spus că eliminarea cărnurilor din dietă nu înseamnă neapărat o stare mai bună de sănătate. Este adevărat că două, trei zile de post pe săptămână sunt binevenite. Însă diferența în privința sănătății o face mai ales stilul de viață. Sportul, renunțarea la fumat și consumul redus la alcool sunt cele care contează. În plus, un vegetarian stresat nu va fi niciodată mai sănătos decât o persoană care consumă carne maximum de două, trei ori pe săptămână, pentru că hormonii dați de stres sunt mai periculoși decât orice.

Oricum, indiferent de stilul alimentar preferat, regula de aur pentru toată lumea este diversitatea: ar trebui să avem în meniul săptămânal 30 de alimente diferite. Oare câți dintre noi respectă această regulă? Poate doar ortorexicii.

Text de Angela Ioan. Foto: hepta.ro