Am văzut-o pe Florina Gleznea într-un spectacol emoționant, în care mai bine de o oră a ținut spectatorii lipiți de scaune: Blackbird, la UNTEATRU. Și mi-am dat seama de ce evoluțiile ei în one-woman show Cinci ore cu Mario, dar și în rolul Martha din Cui i-e frică de Virginia Wolf i-au adus numeroase aprecieri din partea criticilor și câteva premii ale festivalurilor de teatru. Așa că, între două repetiții pentru piesele în care joacă în această stagiune, am întrebat-o pe Florina despre cumn îți alege rolurile și cele mai fericite momente ca actor.

Care e piesa pe care ai recomanda-o în aceasta stagiune la Unteatru?

Liliom, de Molnár Ferenc, regia Kovács Zsuzsánna, este una dintre ele, însă recomand cu aceeași încredere The Sunset Limited, Un tramvai numit dorință sau Are nevoie de multă atenție sau Blackbird, de fapt tot ce se joacă la Unteatru este de văzut. Veți descoperi o echipă de tineri actori, regizori, scenografi care vă vor încânta cu talentul și energia lor. Și mai este ceva de spus despre Unteatru: că te simți ca acasă, cel puțin noi, echipa, de la actor până la tehnic simțim asta.

Câte asemănări sunt între Florina Gleznea și personajele din piesele în care joci?

Ce mă atrage cel mai mult la un personaj este necunoscutul, după care începem ușor, ușor, să ne cunoaștem, să ne împrietenim, eu pun de la mine, el pune de la el, contribuie și regizorul și scenograful, iar rezultatul final este un personaj desprins dintr-o piesă sau un roman care începe să prindă viață, propria lui viață.

Cum alegi piesele in care joci? Te aleg ele pe tine?

Două caracteristici esențiale pentru mine atunci când aleg un text sunt umorul și ceva poezie.

E mai greu/ e mai ușor să joci într-o producție la un teatru independent? De ce?

Eu nu știu altfel, din 2007 de când am terminat facultatea, funcționez în spațiul independent. Am avut și am câteva colaborări cu teatrele de stat, dar chiar și acolo m-am „comportat” independent.

Care e cel mai fericit moment al actorului?

Atunci când între public și actor se creează o anumită energie, care depășește textul, care face legătura dincolo de cuvinte.

Care e rolul / piesa pe care ai vrea să o joci și nu ai apucat încă?

Multe îmi sunt încă necunoscute, cum e frumos și firesc, însă una dintre cele apropiate sufletului meu este Am ziel (La țintă) de Thomas Bernhard.

În ce piese te vom vedea în viitor? Proiecte viitoare?

În curând voi începe repetițiile la Unteatru pentru spectacolul Nora de Henrik Ibsen, regia Kovács Zsuzsánna, iar la începutul lunii decembrie o să am  premiera la Teatrul de Artă cu piesa Singularity, de Cornel Mihai Ungureanu, regia Mariana Camarașan.

De ce e nevoie astăzi de teatru?

Teatrul este o formă de artă care nu va muri niciodată, oameni vor avea nevoie întotdeauna de emoție, emoția unică a spectacolului de teatru.