„Un om la locul lui”, lungmetrajul de debut al regizorului Hadrian Marcu, este un film care te pune pe gânduri. O poveste despre decizii imposibil de asumat, o adaptare liberă după romanul „Firesc” al lui Petru Cimpoeșu, cu Bogdan Dumitrache, Ada Galeș și Mădălina Constantin în rolurile principale.

În prim-plan este Petru (Dumitrache), inginer de foraj într-o companie multinațională, un om decent, la locul lui, care caută un echilibru imposibil între două femei cu care împarte feluri diferite de iubire: Laura (Galeș), femeia cu care urmează să se căsătorească, viitoarea mamă a copilului său, și Sonia (Constantin), colega lui de muncă, o femeie căsătorită.

„Un om la locul lui” are premiera în cinematografele din România pe 23 noiembrie, însă până atunci povestim în detaliu despre această peliculă cu actrița Ada Galeș.

Medic, viitoare mamă și soție: povestește-ne un pic mai mult despre Laura, personajul tău din Un om la locul lui?

Laura. Des mă gândesc la ciocolata Laura când îmi aud numele din film. Poate că undeva în capul meu fac o asociere. E o ciocolată pe care o găsim peste tot, nu foarte fină, nu foarte scumpă, dar nici foarte rea. Mi-e și dragă și cunoscută, Laura. Sunt eu în momentele în care n-am știut să mă poziționez într-un cuplu, e mama mea cu foarte mulți ani în urmă, e oricare dintre prietenele mele care încă nu și-au descoperit felul cel mai bun pentru ele de a fi într-o relație, e aproape fiecare femeie pe care o cunosc.

Cum ai ajuns să joci în filmul lui Hadrian Marcu și ce te-a atras la acest proiect și la personajul tău?

M-a chemat Florentina Bratfanof la casting și m-am dus. Prima oară când l-am întâlnit pe Marky (n.red. Hadrian Marcu, regizorul filmului Un om la locul lui) era vară, am stat de vorbă vreo zece minute, după care mie mi s-a făcut rău, făcusem o toxiinfecție alimentară și am plecat acasă. Am crezut că gata, aia a fost. Dar ne-am revăzut în toamnă și, undeva în noiembrie, acum doi ani, am aflat că am luat castingul.

Mi-a plăcut foarte tare felul în care povestea Marky despre film, faptul că părea să cunoască bine personajele. Poate că o cunoaște mai bine pe Laura decât mine. Mi-a plăcut perfecționismul lui, m-am regăsit în el și în frica de mediocritate cu care a făcut filmul. Mi-a plăcut că a încercat să îl facă atât de aproape de viață.

Cum se raportează Laura la Petru, soțul ei? Cum ai văzut tu relația lor?

Ca orice femeie care nu primește suficient dintr-o relație. Este nesigură și binevoitoare, speriată și disponibilă, îndrăgostită de o himeră, dispusă să ia decizii în funcție de ceea ce speră că se va întâmpla.

Speră că Petru își va asuma relația, speră că o să îi cunoască părinții și singurul moment în care alege să se comporte prezent este când evenimentele vin peste ea și o obligă să acționeze. Asta nu înseamnă că o judec, cred că înseamnă că o înțeleg.

Unde este, din punctul tău de vedere, locul lui Petru?

Niciunde, atât timp cât nu se găsește pe sine în alegerile pe care le face. Asta cred că e și calitatea cea mai mare a filmului, că nu dă verdicte și nu poți să spui după ce vezi filmul nici cine a avut dreptate și nici ce ar trebui/ce ar fi trebuit să facă Petru.

În ce a constat pregătirea pentru acest rol?

În principiu, în citirea atentă a scenariului și în încercarea de a fi cât mai creativă și concentrată în momentul filmării. Sigur că, în lunile de dinainte, creierul meu era plin doar de secvențe și replici, ceea ce m-a ajutat foarte tare să mă familiarizez mental cu situațiile. Ne-am întâlnit, am repetat, am probat costume, m-am vopsit și de atunci am rămas blondă.

Este Laura un model demn de urmat? Care este concluzia ta după interpretarea unui astfel de personaj?

Eu nu cred că cineva este un model de urmat. Sigur că ne pot inspira oameni, putem empatiza, putem recunoaște în ei ceva ce e deja în noi, sau putem invidia norocul altora. Totuși, cred că cel mai bine învățăm din felul în care relaționăm cu ceilalți. Cred că oricine, într-o situație de viață asemănătoare poate ieși „mai învățat” dacă reușește să integreze corespunzător experiența prin care trece.

De ce nu ar trebui să ratăm acest film?  

Pentru că e despre viața noastră „la locul nostru”. Despre alegerile mai puțin sclipicioase pe care le avem de făcut, dar care, de fapt, ne ocupă tot timpul și ne definesc. Pentru că e despre incapacitățile noastre povestite într-o manieră caldă, cu generozitate și înțelegere pentru slăbiciunile noastre.

„Un om la locul lui” este produs de 4 Proof Film, în co-producție cu Oblique Media Film, cu sprijinul Centrului Național al Cinematografiei, Dafora, Mindshare Media, Romaqua Group, Star Foods, OMD, în colaborare cu Societatea Română de Televiziune. Distribuit de Domestic Film.

Scenariul și regia sunt semnate de Hadrian Marcu. Imaginea îi aparține lui Adrian Silișteanu. Montaj – Alexandru Radu, sunet – Sebastian Zsemlye, scenografie – Bogdan Ionescu, costume – Alexandra Alma Ungureanu, casting – Florentina Bratfanof, producător executiv – Titi Rădoaie, coproducător – Adela Vrînceanu Celebidachi, producători – Anamaria Antoci, Adrian Silișteanu.

Foto: Ionuț Macri