Adi Hădean, ardeleanul care dă gust bucatelor

Mai întâi, i-am citit textele pe blog (www.adihadean.ro) şi mi-a plăcut mult povestea pe care o spunea fiecare imagine şi fiecare reţetă. Apoi, l-am văzut la televizor şi Adi Hădean mi-a părut la fel de calm şi aşezat. În cele din urmă, l-am cunoscut când a devenit colaborator pentru A List Magazine. Şi da, îi citesc în continuare blogul, şi reţetele (chiar dacă, uneori, vegetariana din mine se uită doar după dulciuri).

Prima dată, ai încercat ceva în bucătărie pe la vârsta de…

Am stat prin bucătărie cam de când mă ştiu, pe lângă părinţi, care împărţeau bucătăria şi rândul la cuptor. E o coincidenţă fericită faptul că amândoi puteau să gătească bine şi e un lucru pe care nu l-am întâlnit în nicio familie în timpul copilăriei mele. N-aş şti să spun când am pus primii cartofi pe plită sau primele ouă în tigaie, dar am început să gătesc serios, în bucătăria de la restaurant, îndată ce a apărut ocazia, la 19 ani. S-a întâmplat, din fericire spun eu acum, ca acel restaurant să aibă în meniu pizza făcută pe vatră, la vedere, într-un loc în care clienţii şi bucătarul interacţionau mereu, fără nicio barieră. Acolo am făcut primele 20.000 de pizza din viaţa mea, într-un ritm alert, nebun. Aşa a început aventura mea în bucătăria profesionistă.

Dacă ai avea puteri absolute, ai vrea să interzici în bucătărie…

Din fericire, nimeni nu poate interzice nimic în bucătărie. Dacă fiecare dintre noi ar interzice câte o fărâmă, am rămâne în curând fără lucruri de interzis. Cam atât de diferiţi suntem, cam atât de diferit vedem viaţa. Totuşi, dacă e ceva ce mă deranjează şi mi-ar plăcea să văd mai puţin, acel ceva e lipsa de respect, de la nivel mic, de ingredient, până mai sus, la personal şi clienţi. Apoi este lipsa de respect a multor patroni faţă de bucătari, pe care adesea îi pun în situaţia de a lucra cu ingrediente de calitate proastă ca să scadă din costuri sau insistă să ţină preţurile sus şi condiţiile de muncă jos şi lista poate continua. Mai este lipsa de respect a unora dintre clienţi, care bat din picior şi vor totul gata instant, apoi cea a bucătarilor pentru colegii lor şi tot aşa. La asta avem de lucru cu toţii, nu cred că o superputere poate să rezolve chestiunea asta.

Ca să fii un chef bun ai nevoie de…

Voinţă, disciplină, rezistenţă fizică şi psihică, poftă de mâncare şi drag de oameni. Într-o bucătărie presiunea este mare şi vine din multe părţi, aşa că trebuie să-ţi aminteşti mereu că faci asta pentru că îţi place şi să-ţi fie destul de drag de oameni cât să vrei să le pui în farfurie o mâncare bună.

Cele mai stresante / solicitante condiţii în care ai gătit vreodată sunt…

Gătesc mereu în condiţii solicitante, pentru că dacă ar fi altfel, n-aş mai face-o. Stresul e, însă, altă poveste. Cred că e mai bine ca atunci când te stresează munca pe care o faci, să cauţi ajutor, sau măcar să întrerupi munca. Îţi faci rău şi ţie, şi celor din jur, dacă accepţi să munceşti în condiţii stresante. Sau dacă le permiţi condiţiilor să te streseze, că se întâmplă şi asta.

Nu ţi-au ieşit niciodată…

Aici e simplu. Se poate să nu-mi iasă multe lucruri, pentru că sunt multe lucruri în afară zonelor mele de interes. Nu cred însă că e posibil să „tot încerc şi nu-mi iese”. Odată ce ai deprins o tehnică şi te obişnuieşti să fii coerent în gândire, e mai greu să nu-ţi iasă decât să-ţi iasă. Ca idee, dacă am tot încercat, mi-a ieşit, de unde am învăţat că perseverenţa e unul dintre secretele reuşitei. Recomand oricui.

Ingredientul tău secret în bucătărie este…

Nu vreau să vă dezamăgesc, dar vă spun drept că ingredientele secrete nu există, ele sunt doar în mintea noastră. Uneori, sunt o scuză pe care ne-o găsim atunci când mâncarea nu ne iese, alteori o simplă curiozitate. În realitate, există grija cu care alegem ingredientele şi felul în care le combinăm pentru ca orice mâncare, oricât de simplă, să aibă gust. Cred că totul porneşte de la lucruri simple, în general în viaţă, dar şi atunci când alegem ce punem în farfurie.

Din frigiderul tău nu lipseşte vreodată…

Frigul. Frigiderele cu adevărat inutile scopului lor sunt cele în care e cald.

Unde ai mânca oricând și cum ar arăta călătoria ta culinară ideală…

Aş mânca oricând, oriunde, mai ales dacă nu am mai avut felul acela de experienţă. Călătorii ideale nu fac. Călătorii ideale încearcă să facă toţi oamenii care pleacă la drum cu aşteptări. Cel mai adesea ei se întorc dezamăgiţi.

Când o femeie are sare şi piper?

„Sare şi piper după gust” stă scris la finalul reţetelor tocmai pentru că fiecare îşi pune cât îi place. La fel aş putea spune şi despre femei – fiecare femeie este sarea şi piperul cuiva. Când o femeie are sare şi piper ştie ea singură şi nu-i locul unui bărbat să comenteze despre asta.

Cele mai importante trei repere din cariera ta ar fi…

Lucrurile au mereu şi exclusiv importanța pe care le-o dăm noi. Felul în care acordăm această importanță are legătură strictă cu momentul în care se petrec lucrurile, cu contextul. Nu mai am cum să mă întorc la reperele trecutului şi singurul reper important pentru cariera mea e ziua de azi. Am un respect masiv pentru toţi oamenii şi toate locurile care mi-au atins viaţa de bucătar, dar în acelaşi timp am puţin interes pentru ziua de ieri.

Ce nu ştim despre tine (nu e legat de mâncare)…

Sper că-s mai multe. Îmi place să ţin o bună parte din viaţa mea doar pentru mine pentru că unele lucruri nu simt să le împart cu toată lumea.

Foto: Alex Gâlmeanu; Asistent foto: Alin Purcaroiu/ Retuş fotografii: Adrian Mihaiu. Vestimentaţia: garderoba personală. Make-up artist: Larisa Codrea / Melkior