Adrenalină la 4000 de metri: primul meu salt cu paraşuta

Nu îmi amintesc exact în ce moment mi-am dat seama că vreau să sar cu paraşuta, dar ştiu că, de câţiva ani încoace, îmi exasperez prietenii cu această dorinţă. Unii dintre ei credeau că vorbesc degeaba, pentru că, mă rog, să zicem că faţa mea de nerd nu prea mă recomandă pentru activităţi… extreme. Totuşi, cumva, m-am simţit mereu atrasă de ele şi, în momentul de faţă, nu ştiu să fie vreuna pe care aş refuza să o încerc.

Iar înălţimile m-au fascinat dintotdeauna, poate şi pentru că am locuit la ultimul etaj şi, încă de mică, am rămas cu ideea că totul arată mult mai frumos de sus. Până acum, mi se părea că decolarea avionului, acel moment în care poţi vedea cum pământul rămâne în urmă şi totul devine din ce în ce mai mic, se numără printre cele mai tari lucruri din lume. Apoi, am sărit cu paraşuta. Şi mi-am reevaluat priorităţile.

Am ajuns la Clinceni, la TNT Brothers, joia trecută, pe 1 iunie, şi, chiar dacă Accuweather nu indica o vreme promiţătoare cu o seară în urmă, am avut parte de o zi cu mult soare (mai mult decât mi-aş fi dorit) şi un cer fără nori. Altfel spus, condiţiile perfect pentru un salt cu paraşuta! După ce am completat vreo două formulare şi am devenit membru TNT Brothers, am mers să mă echipez şi să mă pregătesc pentru salt alături de Andi, instructorul alături de care am sărit, şi de Dan, „vinovatul” pentru pozele astea frumoase din aer şi pentru clipul de mai jos. Şi chiar dacă în tot acest timp Andi mi-a explicat foarte bine ce am de făcut înaintea şi pe parcursul saltului (poziţia la părăsirea avionului, poziţia în momentul deschiderii paraşutei etc), mărturisesc (cu mare ruşine!) că eu am reţinut doar ce mi-a convenit mie, adică… să mă distrez!

Şi exact asta am făcut din momentul în care am pornit către avionul roz, care mai făcuse deja câteva curse în dimineaţa respectivă. Am urcat aproximativ zece minute până la 4000 de metri, am mai admirat puţin peisajul, iar apoi s-a deschis uşa avionului şi… cam atunci a început adevărata distracţie! În cele câteva secunde în care am stat pe marginea avionului, înainte de salt, trebuie să recunosc că m-am întrebat ce e în capul meu de fac asta. Din fericire, nu am stat mult să mă gândesc, pentru că am sărit destul de repede şi ceea ce a urmat a fost una dintre cele mai intense şi frumoase experienţe din viaţa mea. Nu vreau să vă dau spoilere, dar o să vă spun că tot ce se întâmplă în timpul zborului, de la căderea liberă şi până la plutirea cu paraşuta deschisă, merită din plin să vă învingeţi teama şi emoţiile (în cazul în care există). Eu ştiu sigur că, după cum am spus imediat ce am aterizat, vreau să repet această experienţă şi a doua oară (bine, şi a treia, şi a patra, şi a cincea oară şi tot aşa), pentru că este mult, mult prea tare.

Iar dacă saltul în sine este o experienţă grozavă, la fel a fost şi atmosfera de la TNT Brothers. Practic, oricât de stresat ai veni la aerodrom, uiţi de toate grijile în momentul în care vii şi îi vezi pe cei de aici pregătindu-se de un nou zbor sau vorbind cu entuziasm despre pasiunea lor. TNT Brothers este pariul fraţilor Bogdan şi Dragoş Boeru, care au moştenit pasiunea pentru paraşutism de la tatăl lor, paraşutist militar la rândul său. „De la 6, 7 ani am văzut avioane, am văzut paraşutişti, am văzut oameni care săreau din avion făcând asta ca o meserie, şi ne-am dorit dintotdeauna să facem şi noi ca ei. La 18 ani eu şi la 16 ani fratele meu, ne-am înscris la cursurile de paraşutism de la Aeroclubul României”, mi-a spus Bogdan, care a început să se gândească serios la un club de paraşutism după ce a fost în Franţa, cu o bursă ERASMUS, şi a mers la un dropzone, cum se numeşte locul în care se desfăşoară salturile cu paraşuta. „Am văzut comunitatea de acolo şi ne-am dorit şi noi să o adaptăm, să facem la fel şi în România.”

Aventura TNT Brothers a început în 2005, când Bogdan, fratele său, Dragoş, şi tatăl lor au înfiinţat asociaţia sportivă TNT Brothers, iar din 2005 şi până în 2010 au lucrat la acest proiect, gândind, pas cu pas, dropzone-ul de la Clinceni. Pe 16 iunie 2010, TNT Brothers şi-a început oficial activitatea, iar Bogdan îşi aminteşte şi acum de prima persoană care a sărit la ei: „Pe noi ne-a emoţionat foarte mult primul pasager de tandem care a sărit la noi, alături de care am fost eu şi fratele meu. După ce a făcut, ca şi tine, procedurile de înregistrare şi de pregătire, am ajuns la aeronavă. La vremea respectivă, noi eram şase oameni în staff la aerodrom şi aceiaşi şase oameni eram şi cu el în aeronavă şi ţin minte că ne-a întrebat: «Dar voi de când faceţi asta? Că păreţi foarte profesionişti în ceea ce faceţi aici.» Am început cu toţii să râdem şi i-am spus, ulterior, că spre norocul sau spre surprinderea lui, e primul pasager în tandem care sare în cadrul clubului.”

Din 2010 şi până în prezent, la TNT Brothers peste 9000 de oameni au sărit în tandem cu paraşuta şi peste 200 de studenţi au venit şi şi-au luat licenţa de paraşutist în sistem AFF (Accelerated freefall), perfecţionându-se în zborul cu paraşuta. Iar cifrele sunt în creştere, pentru că tot mai mulţi oameni încep să se documenteze despre saltul cu paraşuta şi îşi doresc să trăiască o experienţă altfel… în aer. „Diferenta între noi şi ceilalţi care fac salturi cu paraşuta este înălţimea de salt: avionul nostru este singura aeronavă din România care urcă la 4000 de metri. Plăcerea acestui sport e căderea liberă, practic, între 4000 şi 1500 de metri, noi zburăm cu paraşuta închisă, ne bucurăm de libertatea zborului şi putem să ne dezvoltăm abilităţile aerodinamice de a ne controla corpul în cădere”, spune Bogdan.

Şi pentru că ştiu că sunt mulţi oameni pe care frica de înălţime şi emoţiile îi copleşesc, nu am putut să nu îl întreb pe Bogdan cum gestionează „situaţiile de criză” cu pasagerii speriaţi: „Noi împărţim oamenii în două categorii: cei cărora le place adrenalina şi care şi-ar dori să experimenteze acest lucru şi cei ce refuză din start. În momentul în care sari din avion, corpul emană o cantitate foarte mare de adrenalină, practic sunt toţi parametrii pe care creierul îi asimilează ca fiind factori ce îţi pun în pericol viaţa. În momentul în care se deschide uşa avionului, se schimbă temperatura interioară a avionului, simţi mirosul kerosenului, îţi dai seama de viteza vântului, şi creierul tău e setat să îţi spună că nu e bine să faci acest lucru, dar tu îţi depăşeşti propriile instincte şi o faci.”

Iar adevărul este că, odată ce o faci, te simţi tare, tare bine! Şi ştiu sigur asta pentru că, după cum vă povesteam mai sus, şi eu am experimentat o senzaţie ciudată în momentul în care m-am trezit pe marginea avionului, dar norocul meu a fost că sunt pe jumătate mioapă (nu îmi dădeam seama exact cât de departe e pământul) şi pe jumătate inconştientă, aşa că nu am stat să analizez prea mult ideea de pericol şi m-am concentrat pe aventura în sine. „Noi încercăm să le inducem pasagerilor încrederea în noi, pentru că cel mai important lucru e ca cel care vrea să sară în tandem să aibă încredere în instructorul lui. De cele mai multe ori, instructorul a gestionat foarte bine situaţia şi i-a convins pe cei care vor să sara că totul este în regulă. Din 9000 de salturi la noi, cred că au fost doar trei situaţii în care oamenii chiar s-au speriat şi nu au făcut saltul cu paraşuta”, a adăugat Bogdan.

În concluzie, dacă vreţi să includeţi şi o doză serioasă de adrenalină în planul vostru pentru această vară, nu am decât o singură recomandare pentru voi: să daţi o fugă la TNT Brothers pentru un salt cu paraşuta (mai multe detalii despre saltul în tandem, aici) – de regulă, activitatea TNT Brothers se desfăşoară între 1 aprilie şi 30 noiembrie, de vineri până duminică, dar şi în zilele în care sunt sărbători legale. Oricât de puternice ar fi emoţiile, oricât de mare ar fi teama voastră de înălţime, eu zic că n-are cum să nu vă bucure o astfel de experienţă. Ba mai mult decât atât, există „riscul” să vă placă atât de mult, încât să vreţi să o repetaţi iar şi iar. Deci, am stabilit? Îmi daţi un semn după ce săriţi şi voi, daaa?

Foto & Video: TNT Brothers