Alegerea editorului: Aş merge în vacanţă la Paris

Acum trei ani cam pe vremea asta, îmi făceam o lista mentală cu ce să pun în bagaj pentru un voiaj la Paris, a cărui durată nu o cunoşteam cu exactitate. Tot ce ştiam cu siguranţă e că aveam să stau minimum o lună şi că urma să fiu acolo fix în perioada desfăşurării Săptămânii Modei.

Aşadar, de la conceptul iniţial de „o să împachetez numai esenţialul de care am nevoie”, am ajuns să îndes, în multiple valize şi genţi de mână, cam trei sferturi din garderoba personală (îmi amintesc că aveam o valiză specială dedicată exclusiv accesoriilor). Mai exact, 53 de kilograme de bagaj (asta exceptând poşeta – plină și ea – şi geanta de laptop, care probabil mai contribuiau şi ele cu vreo 5 kilograme la totalul halucinant.

Când m-am întors, 3 luni mai târziu, aveam cu mine 3 valize care totalizau peste 60 de kilograme (am prins perioada reducerilor, OK?!?). A trebuit să le manevrez singură pe aeroportul din Paris, în care nu reuşisem să găsesc un cărucior pentru bagaje, astfel încât am fost nevoită să abandonez temporar una dintre valize în mijlocul aeroportului, fix lângă semnul cu „Nu lăsaţi bagaje nesupravegheate”, episod care, din fericire pentru mine, nu s-a soldat cu acuzaţii că aş plasa explozibil în aeroport.

Fast forward 3 ani mai târziu, când, acum 3 săptămâni, plecam spre Paris cu o mini-valiză (din cele care nici măcar nu trebuie înregistrare ca bagaj de cală, pentru că încap în compartimentul de deasupra scaunelor din avion), care cântărea în jur de 15 kilograme, şi care conţinea atât bagajul meu, cât şi pe cel al iubitului meu.

Ce-i drept, o escapadă de 4 zile nu se compară cu o şedere de minimum o lună, însă de la episodul cu căratul propriei greutăţi în bagaje şi până la city break-ul de la începutul acestei luni, am mai fost în Paris de câteva, şi niciodată nu am mai depăşit limita de bagaje (nici pe cea raţională, nici pe cea a liniilor aeriene).

Nu cred că vine ca o surpriză să mărturisesc faptul că am purtat cam o treime din ce am îndesat în acel bagaj de 50+ kilograme, în timp ce în restul excursiilor, indiferent de destinaţie, dar în care am împachetat inteligent bagajul, nu mi-a lipsit vreodată ceva.

Ce trebuie să vezi în Paris

Înainte de a locui pentru 3 luni în Paris, mai vizitasem oraşul de două ori, o dată la 11 ani şi încă o dată la 18. În ambele daţi, am bifat lista tuturor atracţiilor turistice clasice, de la Turnul Eiffel sau Champs-Élysées, până la Nôtre Dame şi Cartierul Latin.

După 3 luni de locuit în Paris şi încă vreo câteva vizite ulterioare (chiar dacă majoritatea nu sub formă de vacanţă), am descoperit, de fapt, locurile cu adevărat speciale (nu că aş nega frumuseţea Turnului Eiffel când sclipeşte cu mii de licăriri din oră în oră, noaptea, sau pe cea atmosferei mereu animate din Cartierul Latin.

Aşadar, când te afli următoarea dată în Paris, mai ales dacă ai vizitat deja atracţiile principale, îţi sugerez să nu ratezi:

— o vizită la târgul de vechituri. Nu orice târg, ci Le marché aux puces de Saint-Ouen, un târg cu tradiţie (datează din 1885!), care include peste 1.700 de standuri. Datorită imensităţii sale, există opţiunea închirierii unui ghid (care de asemenea te ajută să negociezi, mai ales în cazul în care vrei să achiziţionezi ceva scump, precum o piesă de mobilier vintage), însă îţi recomand să uiţi de ghid şi să îţi încerci norocul singur(ă), pentru a descoperi comori neaşteptate (în cazul meu, cercei Yves Saint Laurent din anii şaizeci şi un stand cu reviste Vogue, Marie Claire, şi multe altele, organizate pe decenii).

— Place des Vosges – cât timp am lucrat în Paris, biroul meu se afla la o aruncătură de băţ de această micuţă grădină încercuită de clădiri impozante, astfel încât de multe ori, îmi luam prânzul pe una dintre băncile ascunse sub crengile stufoase ale copacilor.

— Le Marais – uită de Champs-Élysées şi fă în schimb o plimbare prin unul dintre cele mai cool (şi uşor hipstereşti) cartiere ale Parisului. E un melanj de magazine (atât high street cât şi de lux), galerii de artă, şi cafenele senzaţionale. Pentru pauza de masă, îţi recomand cel mai bun ratatouille pe care l-am mâncat vreodată – la restaurantul evreiesc Miznon (24 Rue du Roi de Sicile) – şi cel mai mare platou de brânzeturi, la Bistro Le Voltigeur (45 Rue des Francs Bourgeois).

— Le Caveau de la Huchette – unul dintre amicii mei francezi mi-a zis că e „genul de loc unde merg părinţii”, însă eu m-am distrat enorm când am fost acolo cu două prietene de vârsta mea. Locul despre care vorbesc este un bar cu live jazz band şi cu o energie absolut spectaculoasă. Toată lumea e super animată şi chiar dacă ai, ca mine, două picioare stângi, îţi va fi imposibil să nu dansezi (ambii domni care m-au invitat elegant la dans au avut graţia să îmi spună că „nu dansez aşa rău”, chiar dacă i-am călcat pe fiecare pe picioare accidental de aproximativ 113 ori).

— panorama oraşului din balon – După mine, toată ideea în a te afla undeva la înălţime în Paris este să vezi Turnul Eiffel, aşa că cele 2 sau 3 daţi când am urcat în el nu m-au impresionat enorm. Poţi să vezi întregul oraş (şi, cel mai important, turnul!) din balonul cu aer cald, în condiţiile în care nu plouă sau nu bate vântul prea tare (website-ul lor este updatat constant, astfel încât să ştii dacă zboară sau nu la un anumit moment).

— o plimbare prin străduţele din Montmartre. Zona turistică, ce include Sacré-Cœur, parcul adiacent (superb şi el), şi platoul cu restaurante, cafenele, şi pictori care te îmbie să îţi schiţeze portretul, este, nu neg, frumoasă, însă dacă vrei o experienţă cu adevărat boemă, pierde-te printre străduţele pietruite care şerpuiesc prin cartier. Ai să descoperi clădiri superbe cu balcoane pline de flori, picturi murale inedite, şi oameni care se relaxează pictând în propriile garaje, transformate în mici ateliere, complet cu şevalete, pete de vopsea, şi câte o pisică torcând la umbră.

— Colette (213 Rue Saint-Honoré) – De la cele mai noi lansări avant-garde (atât în domeniul vestimentar, cât şi al accesoriilor electronice şi al parfumeriei), şi până la o colecţie extinsă de cărţi şi reviste de nişă, concept store-ul Colette este o mină de aur pentru cei ce vor să achiziționeze ceva un pic diferit. Chiar dacă nu cumperi nimic, e o aventură pur şi simplu numai să explorezi cele 3 etaje (parter, etajul 1 şi subsol), unde ai să descoperi fel şi fel de lucruri inedite şi uşor ieşite din comun.

Ce pun în bagaj

Am văzut Parisul în lung şi în lat de multe ori, însă de fiecare dată mă întorc cu aceeaşi plăcere. Şi cum acum ştiu mai bine decât să îmi încarc valiza cu tot felul de lucruri inutile, bagajul meu pentru (încă o) vizită în Paris se menţine cu uşurinţă în limita a 20 de kilograme, şi conţine numai câteva piese esenţiale.

SHOP THIS STORY:

Courtesy of Schweppes

Foto: hepta.ro, arhiva personală