Pe Dan Byron îl prindem greu, dar și când îl prindem, știm sigur că vom afla cele mai frumoase povești de la el. Despre viață, despre muzică, despre noile sale proiecte.

De exemplu, toamna aceasta, pe lângă câteva apariții solo, Dan va sărbători alături de byron un an de la apariția primului album al trupei, Forbidden drama. Și asta nu este tot. „Avem un clip care stă la dospit de vreun an, sper să-l lansăm în toamna asta. Altfel, începând din primăvară vom începe să lansăm piese noi. Albumul va apărea cel mai devreme în toamna viitoare, dar până atunci sper să faceți cunoștință cu mai mult de jumătate din el”, ne-a mai spus Dan Byron, pe care l-am provocat să ne povestească despre toate lucrurile care îi plac.

Jocul tău preferat din copilărie este… Nu am avut neapărat un joc preferat, cred că toate îmi plăceau, că deh, eram copil.

Gustul care îți va aduce mereu aminte de copilărie este… Maică-mea gătea mâncare de praz cu măsline, o chestie ultra-simplă care mie îmi plăcea la nebunie. Bineînțeles că n-aveam de unde alege, dar ea se străduia să ne hrănească și probabil și-ar fi dorit să ne poată face chestii mai complexe, însă vremurile îi puneau piedică. În Bucureștiul anilor ’80, alimentările erau goale…

Când erai copil, îți doreai să devii… Nu cred că aveam vreo idee despre ce mi-ar plăcea să devin. La terminarea grădiniței ne-au întrebat ce vrem să ne facem când om fi mari, dar eu fiind la litera R, adică mai la coada listei, ratasem deja toate job-urile faine, de cosmonaut, doctor sau actor, că nu aveam voie să avem aceleași dorințe, așa că am dat un răspuns total cretin – le-am zis că vreau să mă fac vânător de urși.

O personalitate care te inspiră: Christopher Nolan.

Calitatea pe care o apreciezi cel mai mult la o persoană este… Răbdarea.

Un lucru pe care ai vrea să îl faci, dar încă nu te-ai apucat de el: Vreau să scriu un album de dans. Bineînțeles că nu la dansul de discotecă mă refer.

Cel mai tare îți este frică de… Ziua aia în care n-o să mai pot.

Filmul tău preferat este… Brazil.

O carte care te-a impresionat: Ani de câine a lui Günter Grass.

Trei piese pe care le ai mereu în playlist:

Radiohead – Daydreaming
Alabama Shakes – Gimme all your love
Benjamin Clementine – London


Melodia care te reprezintă cel mai bine: A peaceful mind.

Cea mai frumoasă amintire de la un concert: Nu-mi prea aduc aminte chestii, de obicei sunt într-un soi de transă.

Cu ce artist ți-ar plăcea să stai de vorbă la cafea: Roger Waters.

Ultima vacanță în care ai mers a fost în: Munții Apuseni (am fost o lună mai târziu și în Retezat, dar am stat doar o noapte, așa că nu se pune).

Locul în care îți dorești să ajungi în perioada următoare este… Mi-e dor de Londra.

Trei motive pentru care îți place orașul tău: E viu. Majoritatea prietenilor mei sunt aici. E aproape de mare și de munte.

Ce superputere ți-ai dori să ai? Nu e chiar o superputere, dar mi-ar plăcea să mă pot teleporta.

Cuvântul tău preferat este… Tetrapiloctomie. E inventat, bineînțeles, apare în Pendulul lui Foucault a lui Umberto Eco și înseamnă știința despicării firului în patru.

Primul lucru pe care îl faci dimineața este… yoga.

Ce te face întotdeauna să zâmbești? O bere bună.

Foto: Cristi Șuțu, Năluca, Anya Dimitrov