Atunci și acum: feminismul în România și peste hotare

De câțiva ani încoace, se vorbește tot mai mult despre feminism și despre drepturile femeilor, iar chestiunea a căpătat amploare anul trecut, în timpul campaniei prezidențiale din Statele Unite ale Americii, când declarațiile despre femei ale lui Donald Trump au stârnit revoltă și indignare pe plan internațional.

Deși nu a fost stabilit un punct de start unanim acceptat pentru feminism, inițiativă care, pe larg, definește egalitatea între sexe în absolut orice domeniu (de la sfera politică, la aria socio-economică), de-a lungul istoriei numeroase manifestări feministe. De exemplu, scriitoarea Christine de Pisan este vocea care s-a remarcat în Franța secolele XIV-XV, militând pentru educația și drepturile femeilor. Apoi, o avem pe Margaret Cavendish, Ducesă de Newcastle, care, în secolul al XVII-lea, a scris despre nevoia de emancipare și libertate a femeilor.

Primii pași

De cele mai multe ori însă, istoricii care au studiat feminismul vorbesc despre cele trei valuri, trei etape-cheie ale acestei mișcări. În primul rând, este vorba de manifestările secolului al XVIII-lea, când scriitoarea britanică Mary Wollstonecraft a redactat primul tratat feminist: A Vindication of the Rights of Woman. Momentul apariției acestuia a coincis cu Revoluția franceză (1789-1799), care a produs nenumărate schimbări socio-politice atât în Franța, cât și în celelalte state. În lucrarea sa, Wollstonecraft vorbea despre egalitatea între bărbați și femei, despre faptul că femeia trebuie tratată ca o ființă rațională, care are dreptul la educație. În aproximativ aceeași perioadă, în Franța, a apărut și Déclaration des droits de la femme et de la citoyenne, de Olympe de Gouges, care a condamnat inegalitatea dintre femei și bărbați, un decalaj care încă persista în toate sferele de activitate. În cele din urmă, scriitoarea a fost arestată pentru trădare și executată, însă lucrările sale au devenit, ani mai târziu, baza manifestărilor feministe. Curentul feminist a ajuns și în literatură, un alt domeniu dominat de bărbați, și au început să apară tot mai multe romane în care erau portretizate femei puternice, ambițioase, hotărâte să își ia soarta în propriile mâini (operele semnate de Jane Austen sau de către surorile Brontë sunt doar un exemplu).

Primul val al feminismului s-a axat pe obținerea dreptului la educație, libertate și egalitate și a culminat cu succesul mișcării sufragetelor din Marea Britanie, dar și din alte țări, care a dus la obținerea dreptului de vot al femeilor, un proces adoptat de aproape toate statele pe parcursul secolului XX.

Girl Power: Betty Friedan & Simone de Beauvoir

A doua etapă feministă a început la jumătatea secolului XX și a fost reprezentată de două figuri emblematice: Betty Friedan și Simone de Beauvoir. Friedan, o scriitoare de origine evreică, absolventă de psihologie, a stârnit un adevărat fenoment în momentul în care a publicat The Feminine Mystique, un volum ce dezbătea problemele de identitate cu care se confruntau femeile. Într-o lume în care imaginea femeii era cea a unei casnice dedicate familiei și casei, Friedan a ieșit în față și le-a încurajat pe femei să se implice în politică, să acorde mai multă importanță educației, să depășească barierele unui stil de viață izolat și să profite de toate oportunitățile care apar pentru ele.

La rândul său, Simone de Beauvoir a publicat în 1949 Le Deuxième Sexe, o carte fundamentală pentru istoria mișcării feministe, în care aceasta analizează condiția femeilor de-a lungul timpului, dar și miturile țesute în jurul acestora și provocările lor moderne. Cel de-al doilea val a produs schimbări importante – s-au dat noi legi, au fost înființate organizații și asociații pentru femei (Organizația Națională a Femeilor din America, de exemplu) și au început să fie luate în calcul subiecte ca sexualitatea sau violența domestică – însă mișcările feministe au continuat, generând noi dezbateri.

Al treilea val sau puterea GENERAȚIEI X

Cea de-a treia etapă a început să se formeze la mijlocul anilor ’90, fiind inițiată de membrele generației X, născute în anii ’60-’70, care aveau acces la nenumărate surse de informare. În această perioadă au apărut discuții despre rasism, sexism, avort, mijloace de contracepție, orientare sexuală, subiecte considerate tabu înainte, dar și foarte multe păreri extremiste, ce puneau semnul egalității între feminism și ură față de bărbați, o asociere complet greșită și total nefondată, care nu face altceva decât să amplifice conflictul dintre sexe.

Nasty women

În prezent, un al patrulea val feminist prinde contur, se vorbește tot mai multe despre egalitatea de șanse și egalitatea salarială. Discursurile (și nu doar cele politice) sunt concentrate acum în jurul acestei teme (probabil vă amintiți discursul Patriciei Arquette de la Oscarurile din 2015, în care a menționat necesitatea drepturilor egale între femei și bărbați), manifestările împotriva celor care disprețuiesc sau jignesc femeile sunt mai atent taxate (Marșul femeilor de la Washington, o mișcare îndreptată împotriva lui Donald Trump, este probabil cel mai bun exemplu actual), psihologii și sociologii observă tot mai multe inițiative ale femeilor al căror scop este dezvoltarea personală, găsirea echilibrului între carieră și familie, depășirea tuturor obstacolelor de gen.

În plus, în acest scenariu întră și Hollywood-ul, un promoter important al feminismului. „Crezi că femeile ar trebui să fie plătite la fel ca bărbații pentru același job? Crezi că femeile ar trebui să aibă permisiunea de a pleca din casă când vor ele? Crezi că femeile și bărbații ar trebui să aibă drepturi egale. Grozav, atunci ești feministă”, spunea Lena Dunham, actrița și creatoarea serialului Girls, într-un interviu din 2013. Leighton Meester, Blair din Gossip Girl, a declarat că Betty Friedan este modelul său în viață: „A luptat pentru egalitatea de gen și a scris această carte minunată care este The Feminine Mystique, ce a declanșat al doilea val al feminismului. Cred în egalitatea drepturilor între femei și bărbați.” Cât despre Emma Watson, probabil toată lumea știe că este o activistă pasionată și că drepturile femeilor este un subiect prezent constant în agenda sa. Emma este ambasador al Națiunilor Unite și se implică în nenumărate campanii dedicate femeilor. „Am hotărât că sunt feministă și această variantă mi s-a părut lipsită de complicații. Însă documentarea mea recentă mi-a arătat că feminismul este un termen nepopular. Aparent, fac parte din acea categorie de femei ale căror opinii sunt considerate prea puternice, prea agresive, anti-bărbați și neatractive. De ce este acest termen unul inconfortabil? Sunt din Marea Britanie și cred că e dreptul meu ca femeie să fiu plătită la fel ca bărbații. Cred că este drept să pot lua propriile decizii în ceea ce privește corpul meu. Cred că este drept ca femeile să fie implicate în numele meu în politică și în luarea deciziilor din țara mea. Cred că este drept să primesc același respect ca bărbații. Din păcate însă, trebuie să spun că nu există nicio țară în lume în care femeile se pot aștepta să primească aceste drepturi. Nicio țară din lume nu poate spune că a atins obiectivul egalității de gen”, a spus actrița la sediul ONU, la evenimentul dedicat campaniei #HeForShe.

Cum stau lucrurile în România?

Tema feminismului nu a fost dată uitării nici în țara noastră, iar de curând, agenția de digital Profero și compania iSense Solutions au realizat, în cadrul platformei Bold by Lowe Group, cel mai nou studiu despre feminism, care sondează percepția românilor din mediul urban asupra egalității de gen, stereotipurilor feminine din online și modulului în care ar trebui să se poziționeze brandurile. Conform acestui raport, 99% dintre românii din mediul urban consideră că principalul drept pe care îl au femeile în România este libertatea de exprimare, fiind urmat de dreptul la contracepție (97%), cel de a fi considerate egale cu bărbații (96%), cel de a face avort (84%) și cel de a alăpta în public (82%).

Educația contează foarte mult în promovarea feminismului sau, dimpotrivă, în acutizarea diferențelor de gen. Majoritatea românilor consideră că fetele din România sunt educate să fie moderne (90%), să-și exprime punctul de vedere (85%), să se lupte pentru ceea ce-și doresc (84%), să fie puternice (83%), curajoase (80%), independente (80%) și pe cont propriu (73%), însă, în același timp, la fel de mulți cred că fetele sunt învățate să aibă grijă de aspectul fizic (90%), să fie precaute cu ceea ce spun în public (71%), să gătească (67%) și să fie ascultătoare (62%).

Studiul confirmă că femeile sunt percepute ca având mai multe responsabilități în gospodărie decât bărbații, deși responsabilitățile sunt egale când vine vorba de bugetul familiei sau de însoțirea copiilor la diverse activități. Totuși, mai multe femei decât bărbați consideră că activități precum spălarea hainelor (93% vs. 79%), curățenia în casă (90% vs. 80%), gătitul (88% vs. 73%), cumpărăturile (77% vs. 56%) și organizarea evenimentelor de familie (70% vs. 30%) intră în atribuția femeilor.

Atunci când vine vorba de definirea feminismului, românii consideră că acesta implică în special egalitate în drepturi (58%) și mai puțini sunt cei care îl văd ca pe un tratament preferențial pentru femei (19%) sau ca pe o atitudine împotriva societății conduse de bărbați (13%). Principalele valori asociate feminismului de către români sunt libertatea de exprimare (70%), independența (69%), educația (56%), informarea (47%), pasiunea (45%), puterea (43%), sensibilitatea (41%) și activismul (40%). De asemenea, majoritatea și-ar dori să afle mai multe despre feminism de pe site-urile web (78%), de pe rețelele sociale (70%), de la TV (69%), din presa scrisă (67%), de pe bloguri (64%) și forumuri (62%). În același timp, semnificativ mai multe femei decât bărbați (16% vs. 7%) urmăresc bloguri cu abordare feministă.

Studiul analizează și prezența stereotipurilor feminine în mediul online. Mai mulți bărbați decât femei (44% vs. 38%) ar cumpăra de la branduri care promovează stereotipul gospodinei, în timp ce cele mai multe femei ar cumpăra de la branduri care promovează stereotipul mamei model (43%). De asemenea, femeile, într-o proporție mai mare decât bărbații, ar înceta să mai cumpere de la branduri care promovează stereotipuri feminine negative precum ușuratică, bârfitoare, obedientă etc.

Așadar, voi ce credeți? Care este definiția voastră pentru feminism?

Foto: hepta.ro