Insolitele şi fascinantele creaţii ale designerului chilian de bijuterii sfidează legile ornamentării şi tradiţiile manufacturării de podoabe pentru a propune piese care nu doar ȋmpodobesc corpul, ci-l transformă ȋn scena pe care se spune o poveste ascunsă ȋn metalul contorsionat al unui colier.

Liliana Ojeda deţine un master ȋn Arta Bijuteriei şi Prelucrării Argintului obţinut la prestigioasa University of Central England şi este absolventa Universităţii Catolice din Santiago de Chile, secţia Sculptură, universitate unde acum este profesor. Creaţiile ei au fost expuse ȋn cadrul celor mai cunoscute târguri şi expoziţii internaţionale de bijuterie de pe toate continentele, ba chiar şi ȋn România, la ediţia din 2014 a târgului de bijuterie contemporană Autor. De asemenea, Liliana a fost premiată pentru piesa Electroforming de către Asociaţia Bijutierilor Britanici, iar piesele sale sunt vândute ȋn Marea Britanie, Statele Unite, Germania şi Grecia.

Ai ştiut ȋncă din copilărie că vei transforma creaţia de bijuterii ȋn profesie? 

Eram un copil foarte curios şi tăcut, astfel că petreceam foarte mult timp alături de animale, observând natura ȋn general şi felul ȋn care cresc plantele ȋn special sau obişnuiam să distrug jucăriile pentru a vedea cum sunt realizate. Ţin minte şi acum cât de mult iubeam micul atelier al bunicului meu plin-ochi cu unelte şi ȋnvăluit ȋntr-un miros ȋnţepător de metal. Bunicul meu a fost una dintre cele mai importante surse de insipraţie: ȋntotdeauna repara sau făcea ceva ȋn atelierul său…

Apoi, ȋn adolescenţă, m-am ȋndrăgostit de târgurile de artizanat şi vechituri şi mi-am creat un stil propriu – purtam ȋn general haine bărbăteşti şi combinam, de exemplu, pulovărul vechi al tatălui meu cu o pereche de cizme foarte colorate. De altfel, cum am avut noroc să descopăr o veche maşină de cusut ȋn casă, ȋmi făceam propriile haine.

Lucrul cu bijuteriile a venit natural… Ȋntr-o zi l-am rugat pe un artizan să mă ȋnveţe să lucrez cu fir de metal şi de atunci nu m-am oprit niciodată din a crea bijuterii şi obiecte. La 20 de ani am ȋntrat la Şcoala de Artă din Santiago şi am devenit sculptor, dar toate sculpturile mele erau inspirate de coliere. Observam cum fiecare dintre sculpturi avea elemente repetitive pe care nu mă puteam opri din a le folosi şi refolosi. Cum era de aşteptat, ȋn curând m-am săturat de a crea la dimensiuni mari şi mi-am redescoperit sursa creativă ȋn Studioul de Bijuterii, un loc de care m-am ȋndrăgostit iremediabil la fel de mult ca şi de profesor. Eram extaziată de tot ce ȋnvăţam acolo şi fascinată descoperind câte lucruri poţi face cu metalul, tehnici atât de diferite de cele pe care le ȋnvăţasem la secţia sculptură. Mi-am dat seama astfel că metalul poate fi cald şi moale şi că există o varietate de nuanţe şi texturi pe care le puteam folosi pentru a-mi exprima latura sensibilă creând ȋn acest nou şi miniatural univers pe care nu l-am mai părăsit niciodată.

Creaţiile tale sunt ȋn acelaşi timp obiecte de artă şi bijuterii, sfidând concepţia generală asupra bijuteriei văzute ca ornament, ca element care ȋnfrumuseţează. Care este conceptul ce stă la baza lucrărilor tale?

La ȋnceput m-am opus oricărei tradiţii: obiectul ȋn sine deţinea supremaţia ȋn ordinea priorităţilor şi nu-mi păsa cât este de preţios sau cum va arăta pe corp. Mai apoi am ȋnţeles că mă voi specializa exclusiv pe creaţia de bijuterii, astfel că am ȋnceput să fac şi obiecte care pot fi purtate şi vândute, nu doar expuse. M-am deschis şi mai mult ȋn momentul ȋn care am devenit profesoară de design de bijuterii şi am ȋnceput să creez şi inele de logodnă, să lucrez cu perle şi aur, dar ceea ce nu s-a schimbat niciodată a fost faptul că fiecare obiect trebuie să ȋntrunească o singură cerinţă vitală: să fie ceva ce aş purta cu mândrie. Astăzi, creaţia de bijuterii este pentru mine un canal de comunicare a potenţialului creativ, dar şi a ideilor mele, a gândurilor care nu-mi dau pace. De fiecare dată când privesc o bijuterie este un moment emoţionant pentru că retrăiesc tot acel amalgam de sentimente şi gânduri pe care le-am nutrit când am realizat acea lucrare. Astfel, toate creaţiile sunt martori ai trecerii mele prin viaţă.

Ne relaţionăm diferit cu o bijuterie astăzi faţă de trecut?

Eu cred că da. Ȋn trecut, totul se rezuma la câte părţi ale corpului nostru strălucesc ȋmpodobite cu diamante şi aur, „strigând” ȋn faţa lumii ȋntregi cât suntem de importanţi, ce rang ȋnalt avem sau cât de bogată este familia de care aparţinem. Astăzi poţi purta o varietate de lucruri, nu doar bijuterii, care ȋnseamnă cu mult mai mult de atât. De exemplu, bijuteriile contemporane pot avea funcţia de invitaţie pentru a ȋncepe o conversaţie cu o anumită persoană. Un străin te poate ȋntreba: „Ce porţi acolo?”, „Ce fel de material este acela?” şi cea mai importantă ȋntrebare pentru mine: „Cine a făcut asta?”. Dacă bijuteria mea are puterea de a naşte aceste ȋntrebări, eu sunt mulţumită, am făcut o treabă bună. Scopul meu este să realizez „creaţii de conversaţie” care pot determina oamenii să interacţioneze, să-şi vorbească.

Corpul este unul dintre elementele primordiale ȋn procesul de creaţie al unei bijuterii. Cum te relaţionezi cu trupul când realizezi o nouă colecţie? Ȋl consideri un simplu mijloc de expunere a creaţiei sau un element vital ȋn făurirea unei noi piese? 

Corpul uman a fost ȋntotdeauna o sursă de inspiraţie pentru mine, poate pentru că-mi place atât de mult să dansez! Am creat mulaje ȋn metal ale unor părţi ale corpului meu care s-au transformat ȋn obiecte de purtat, am transpus mişcări subtile ale corpului uman ȋn bijuteriile mele, dar şi experienţa totală a maternităţii. Şi nu doar atât…

Umbilical Tie (Cordonul Ombilical), de exemplu, este o lucrare care vorbeşte despre semnificaţia buricului. Am realizat-o când eram ȋn Anglia şi-mi creşteam copilul departe de ţara mea natală, Chile. Ȋmi era atât de dor de casă, ȋncât am transpus ȋntr-o bijuterie un sentiment acut care mă ȋncerca, născut ȋn urma rupturii violente a legăturii strânse pe care eu şi orice altă persoană o are cu familia şi locul de care aparţine, un proces nevralgic dar vital pentru căpătarea independenţei. Acel colier mi-a dat putere şi m-a făcut să mă simt parte a unui grup de suport feminin. Mai exact, pentru acest colier am creat mulaje ȋn argint ale buricelor a patru femei de care sunt legată prin sânge, patru generaţii de femei interconectate cu ajutorului acestui colier.

Care este cel mai important aspect atunci când lucrezi la o nouă colecţie?

Conceptul, materialul, culoarea sau dimensiunea, toate acestea sunt importante, dar motivaţia este primordială. Răspunsul la ȋntrebarea „Ce vreau să comunic?” este motorul ȋntregului proces creativ. Ȋn funcţie de asta voi alege materialele şi mă voi asigura că le voi prelucra şi voi alege o paletă cromatică corespunzătoare. Dimensiunea are şi ea rolul ei: dacă nu ai timp, mărimile standard sunt ideale, dar dacă vrei să obţii un efect artistic, supradimensionările sunt cu mult mai recomandate…

Experimentezi cu ȋndrăzneală cu tot felul de tehnici şi materiale. Cum determini conceptul care stă la baza unei colecţii? Spune-ne mai multe despre procesul creativ. 

Este important să te joci un timp ȋnainte de a ȋncepe o nouă colecţie: să descoperi materiale, să ceri opinia celorlalţi (cu siguranţă nu a mamei), să faci prostii, să te pierzi printre atâtea posibilităţi… Este la fel de decisiv să-ţi permiţi să fii deschis la eşecuri şi să descoperi valoarea unor lucruri care nu sunt considerate preţioase. Dar la un moment dat trebuie să ȋnchei joaca aceasta nebunească şi să vii cu ceva nou, aşa că trebuie să ştii şi când să te opreşti. De asemenea, a lucra ȋn cadrul unui grup face ȋntregul proces creativ cu mult mai distractiv şi pe tine fericit că ai companie. Acum şase ani am creat alături de alţi trei colegi asociaţia de bijutieri contemporani Joya Brava (www.joyabrava.cl) şi cum acest grup organizează cam două – trei expoziţii anual, mă menţin ȋn permanentă mişcare atât fizică, cât mai ales creativă.

Eşti un artist care preferă un plan bine pus la punct sau te laşi pe mâna instinctului?

Depinde de proiect, dar ȋn orice caz, instinctul este tot timpul prezent, chiar dacă ai plănuit totul până ȋn cele mai mici detalii. Când mă pregătesc pentru un târg, spre exemplu, trrebuie să pun la punct multe lucruri, inclusiv administrative, aşa că cer ajutorul ȋntotdeauna, altfel nu aş avea niciodată destule piese. Dar când este vorba de o expoziţie, ȋmi eliberez imaginaţia pentru că vreau să fac totul pe cont propriu, să descopăr şi să aduc o contribuţie artei bijuteriei.

Unde ai expus lucrurări până acum? 

Ȋn Marea Britanie, ȋn cadrul Şcolii de Bijuterie de la Birmingham, unde am făcut masterul, ȋn muzeele chiliene, dar şi la marile târguri internaţionale precum Joya Bracelona sau Inhorgenta din Germania.

La ce lucrezi astăzi?

Aaaa, ce bine că m-ai ȋntrebat! Acum termin o colecţie care se numeşte Medular. Este un grup de obiecte pe care le voi prezenta ȋn cadrul ediţiei de anul acesta a Joya Bracelona. Colecţia vorbeşte despre natura umană, despre mândrie şi ego, dar şi despre fragilitate, piele şi oase şi impermanenţă. Obiectele sunt create din ceramică şi porţelan care se interconectează cu ajutorul materialelor textile şi aţelor. De data aceasta am ales să nu folosesc metalul, ci să cos, să lipesc, să conectez!

Totul a ȋnceput acum un an ȋn timpul unui workshop organizat de Asociaţia Joya Brava şi coordonat de către un important bijutier, Jorge Manilla. El ne-a propus să ne folosim de lucruri cărora nu le acordăm prea mare importanţă ȋn viaţa de zi cu zi. Era toamnă, aşa că ȋntregul oraş era acoperit de crenguţe, iar formele lor m-au atras şi fascinat şi am ales să ȋnvelesc şi să leg crenguţele ȋntre ele ȋn acelaşi fel rudimentar pe care-l folosim când ne grăbim să pregătim un pachet. După ceva timp ȋn care am experimentat pe deplin, mi-am dat seama că ador rezultatele. Era ceva ce puteam purta, iar similitudinea dintre formele organice ale crengilor şi membrele umane era incredibilă! M-am gândit apoi să reproduc formele crenguţelor ȋn ceramică şi porţelan şi am ales nuanţe care variau ȋntre gri cenuşiu, culoarea pielii şi bleu şters.

După ce am scos piesele de la cuptor, le-am conectat pentru a crea aceeaşi „configuraţie” cu cea a crengilor, astfel că au rezultat coliere care par organe umane. Mi s-a părut fascinant!  Ştii, până la urmă, noi oamenii nu ne aflăm atât de departe de natură aşa cum tindem să credem şi suntem la fel de efemeri precum un copac sau un câine. Sunt foarte ȋncântată de colecţia Medular, iar unul dintre coliere, Channel for the Emotion (Canal pentru emoţii), a fost selectat pentru marele premiu Enjoiat de la Joya Barcelona 2016, târgul de bijuterie care se va desfăşura ȋntre 29 septembrie şi 1 octombrie. Este un festival fabulos pentru iubitorii de artă şi bijuterii! Sper să ne vedem acolo!

De unde putem cumpăra bijuteriile tale?

Contactaţi-mă direct, aşa mai şi stăm de vorbă, pe Facebook (fb/lilianaojedajewellery) sau e-mail (lo@lilianaojeda.cl) şi vizitaţi site-ul meu pentru a vedea toate colecţiile (www.lilianaojeda.cl).