O dată pe an, de trei ani încoace, se-ntâmplă la noi un festival care e relevant în orice țară l-ai pune – Bucharest Fashion Film Festival. E o extensie, un fel de frate mai tânăr al lanțurilor de festivaluri care se țin de mulți ani în Berlin, Londra, New York etc. Faptul că se întâmplă și la noi, ar trebui să ne tragă de mânecă să le mulțumim Mădălinei Cozmeanu și Ioanei Diaconu, care au ținut morțiș să ne treacă pe această hartă. Și, mai mult, să ne aducă an de an cele mai actuale ori iconice fashion films.

Anul acesta, am fost și noi prezenți la festival – n-aveai cum să ratezi revista, care stătea cuminte ba la intrare în Elvira Popescu, ba la Point, unde aveau loc talk-urile. Am văzut multe filme care ne-au trecut prin mai toate stările, am râs, ne-am întristat etc., și am cunoscut oameni cool, printre care și pe Branko Popović, unul dintre invitații speciali la Bucharest Fashion Film Festival și cofondatorul Fashion Clash, un festival-manifest care are loc o dată pe an (anul acesta va fi în perioada 15-17 iunie) în Olanda. Prilej bun pentru noi să stăm de vorbă cu el despre filme, despre modă și alte câteva subiecte pe care le-am fi dezbătut la nesfârșit.

Povestește-ne un pic despre tine, știu că ești fashion designer, dar cu ce te ocupi acum?

Am studiat la Maastricht University, Olanda, și am absolvit ca designer de modă. Moment în care m-am confruntat cu ce se confruntă majoritatea studenților care termină studiile – „OK, și acum ce fac cu viața mea?“ În modă e fix așa – fie încerci să-ți găsești un job, să lucrezi pentru o companie, fie începi tu ceva, pe cont propriu. Iar eu mă tot gândeam la ce-mi doresc, de fapt, și s-a întâmplat să am niște prieteni cu care împărțeam aceeași dorință, voiam să facem ceva pe cont propriu. Și ne tot gândeam – OK facem noi ce facem, dar apoi ce-o să se întâmple cu munca noastră, unde o să o expunem, nu avaem nici bani, nu cunoșteam pe nimeni. Așa că ne-am gândit să ne facem propria scenă, unde să ne expunem munca. Și dorința asta a noastră a luat forma Fashion Clash. Asta se-ntâmpla acum 10 ani, suntem la a 10-a ediție a festivalului. Între timp, m-am oprit din a fi designer, pentru că mi-era imposibil să le fac pe amândouă.

Când te-ai oprit?

Acum doi ani. Vreo opt ani le-am dus în paralele. Făceam colecții și făceam și munca pentru Fashion Clash în același timp. Practic, lucram zilnic.

Tu ești director de creație la Fashion Clash, îl și organizezi, asta înseamnă, oricum, multă muncă.

Vreo șase ediții am participat și cu colecțiile mele la festival și îmi făceam treaba și ca director de creație. Și n-a mers. Ca să ai un brand, trebuie să te dedici 100% Iar pe parcurs, cumva, mi-am dat seama că făcând toate aceste lucruri diferite pentru festival, am câștigat experiență și am o expertiză specifică acum, pe care nu aveam cum s-o am dacă eram doar designer. Lucrez cu directori de teatru, cu regizori, fac catalogul festivalului, PR – fac foarte multe lucruri care n-au fost parte din educația mea, dar pe care am învățat să le fac în timp.

Cumva toate au legătură cu moda și cu ce ți-a plăcut ție de la bun început. 

Da, exact. Uneori sunt întrebat dacă mi-e dor să fiu designer, pentru că, până la urmă, asta te ajută să te exprimi. Și le răspund că nu mi-e dor, pentru că, fâcând ce fac acum, călătoresc foarte mult, întâlnesc oameni și vorbesc despre modă, poate chiar mai mult decât aș face-o dacă aș fi doar designer, în studioul meu, în bula mea.

Și cum epuizezi energia aceea creativă acum, unde-ți pui ideile? 

Uite, îți dau un exemplu. Ediția de anul acesta se numește Fashion Is My Religion. Aceasta e tema – cum ne exprimăm în timp ce ne uităm în jur la ceea ce se întâmplă în lume. Iar religia e un concept interesant și controversat în societatea noastră. Spre exemplu, în Vest avem această frică de Islam, sunt dezbateri în legătură cu interzicerea burcăi și pentru noi e un subiect interesant de explorat. Sau alte subiecte, cum sunt MeeToo, rolul femeii în societate, genurile etc. Moda înseamnă modernitate, înseamnă schimbare, iar religia înseamnă tradiție, iar din punctul meu de vedere aceste două concepte sunt într-un conflict. Așa că atunci când sunt întrebat cum mă exprim, e simplu să răspund, fac research, investighez și încerc să găsesc soluții care ar putea schimba lucrurile, fie și la o scară mică.

Tu ajuți mulți designeri prin prisma Fashion Clash. Povestește-ne un pic despre ei.

De la început ne-am dorit să creăm un mediu în care toată lumea să fie binevenită. Vin designeri din toate colțurile lumii. Avem un open call la care poate aplica oricine.

Și apoi voi vă ocupați de curatoriat.

Da, noi facem selecția. Și alegem designerii care au un mesaj de transmis. Asta am făcut de la început și am rămas fideli acestei decizii. Sprijinim calitatea artistică a tinerilor designeri care chiar au ceva de spus.

Au fost designeri care au devenit celebri după ce-au participat la festival?

Da. Ca orice om talentat, trebuie să înceapă de undeva. Privilegiul nostru e că cei mai mulți dintre ei au prima apariție la festival și e minunat să contribuim la succesul lor. Iar mie mi se pare atât de special acest sentiment, că pot ajuta alți designeri.

Îți e dor să fii designer? Te trezești vreodată cu dorința asta de-a face un crochiu, de-a desena ceva?

Poate, cumva, în cazul meu ajută faptul că eu nu am vrut de la bun început să fiu designer. Eu mi-am dorit să fiu artist, așa că m-am dus la școala de arte. Iar în al doilea an m-am hotărât să merg la departamentul de modă.

De ce?

Nu-mi plăceau cursurile. M-a atras mai mult departamentul de modă, că aveau un mix de cursuri, fotografie, desen, și mi-am dorit să studiez ceva care să mă învețe mai multe lucruri diferite. Mi-a plăcut întodeauna și arta performativă. Moda înseamnă performance și asta îmi place, că trebuie să lucrezi cu alți oameni – modele, stiliști, fotografi, e un mediu dinamic. Iar înainte de asta îmi dorisem să devin dansator, ceea ce s-a și întâmplat. Când eram mai tânăr, dansam. Iar la Fashion Clash chiar avem colaborări pe dans și teatru.

E exact ce faci și acum până la urmă – un mix.

Da, exact, fac tot ceea ce-mi place. Nu dansez, nu creez haine, dar pot să creez o lume în care să coexiste toate acestea. Iar asta mă face fericit. Și, de-a lungul timpului, au venit la noi tot mai mulți designeri care ne-au apreciat pentru că suntem deschiși experimentelor. Multe dintre evenimentele din domeniu exagerează criteriile atunci când aleg participanți, iar noi avem momente când oferim carte blanche participanților, pentru că mi se pare important să le dai tinerilor libertatea să creeze ceva nu pentru că așa le-ai spus tu, ci pentru că asta e singura modalitate prin care se poate schimba ceva, prin care se poate crea ceva nou.

Da, să nu pui presiune pe creativitate.

Creativitatea are nevoie de libertate, iar tinerii creativi au nevoie doar de un spațiu pentru a arăta asta. Aș spune că ne-a ajutat și faptul că noi am început ca tineri designeri și știm care sunt nevoile lor, de-aia am și comunicat foarte bine cu ei întotdeauna. Multe dintre evenimente sunt făcute de oameni care fac event management, și, de cele mai multe ori, aceștia nu înțeleg care sunt nevoie unui designer. Iar din punctul de vedere al selecției, spre exemplu, pe noi ne ajută că, înainte de toate, știm să facem haine și pot să-mi dau seama imediat cum un participant a făcut o haină sau cum trebuia făcută. Pot citi crochiurile, știu ce înseamnă. Și toate astea ajută la rezultatul final al selecției.

Să vorbim un pic despre filmele de modă. În primul rând, cum le-ai defini?

Asta e o întrebare dificilă, pentru că în primul rând trebuie să definim ce înseamn moda și dacă înțelegem îm mod similar cuvântul – mulți oameni asociază moda doar cu hainele, cu produsele, dar trebuie să recunoaștem că moda e una dintre cele mai mari industrii ale lumii. Alții ar spune că moda e despre tendințe. Eu cred că tot ce are legătură cu felul în care ne îmbrăcăm înseamnă modă, pentru că face parte dintr-un context. Spre exemplu, un om de afaceri care se îmbracă într-un costum pentru a merge la serviciu ar spune că n-are nicio legătură cu moda, și asta pentru că el a decis să poarte numai costume. Dar dacă ar avea mai mulți bani, poate ar alege un costum Hugo Boss. Sau poate a fost o cerință de serviciu, iar atunci se trasformă într-o uniformă. Să spunem că alege să poarte această uniformă, dar simte nevoia să poarte o altă cravată. Așa că el își spune cuvântul cu privire la ceea ce poartă, în ambele cazuri, pentru că simte nevoia să se exprime. Apoi, trebuie să stabilim ce înseamnă filmul, că este o narațiune. Iar filmele de modă sunt filme în a căror narațiune moda joacă un rol important, pentru că e o poveste despre o colecție, despre un designer.

Și de aici?

Așa cum vorbeam și în talk-ul de mai devreme de la Bucharest Fashion Film Festival, există filme despre care te întrebi: „Stai puțin, acesta e un fashion film?“, dar mai întâi ar trebui să definim ce înțelegem prin fashion film, A Single Man, al lui Tom Ford, e un exemplu bun, e un feature film, în care povestea e mai importantă decât modă, dar moda joacă un rol foarte important, pentru că spune foarte multe despre personaj, despre lumea în care trăia. Asta e minunat în legătură cu moda, că te ajută să creezi lucruri care n-au existat până atunci, să lași imaginația să zburde. Exact cum spunea Diana Vreeland: „Ochiul trebuie să călătorească“. Trebuie să le dai oamenilor lucruri pe care nu le-au văzut până atunci, iar filmul poate face asta, la fel și moda, dar și un fashion film dacă e făcut bine. Există un film selectat la Bucharest Fashion Film Festival David Bowie: Sound and vision, e un tribut adus lui David Bowie și e atăt de frumos, pentru că n-au început să-l facă în ideea de a face un film de modă, ci ca un film-tribut pentru David Bowie. Iar Bowie a fost mai iconic decât mulți dintre designeri, a creat stiluri. Binînțeles că finalul mă omoționează, pentru că el nu mai e aici, dar cred că poți să spui foarte ușor că a fost un artist, nu doar un muzician. Iar filmul cred că e un exemplu bun pentru cum se poate transforma un film-tribut într-un fashion film. La festivalul nostru a câștigat premiul pentru cel mai bun film de modă și a fost, poate, filmul cu cea mai mică intenție de-a deveni un film de modă. Pentru că mai sunt și cele care se străduiesc foarte tare să fie fashion films și, uneori, vezi doar modele și outfituri foarte frumoase pentru trei minute, și e plictisitor.

Dacă tot am ajuns aici, spune-mi un pic despre stilul tău.

Hmm, nu știu, nu cred că am un stil, mă îmbrac destul de random. Uneori mă gândesc că poate ar trebui să mă opresc asupra unui singur stil. În mod normal port foarte mult negru, când muncesc, când călătoresc, doar pentru că mă simt confortabil așa. Ce-mi place cel mai mult e că moda îți oferă oportunități să te joci cu outfiturile tale. Îmi place foarte mult și pantofii, am foarte multe perechi.

Jacheta din denim pe care o porți e vintage?

Da, e vintage, am adăugat eu nasturii. Îmi plac foarte mult și inelele. Și-mi plac poveștile pe care le-am strâns odată cu ele. Am inele de la designeri, am un inel de la bunica mea, de la nepoata mea. Port un lanț nu pentru că-mi place aurul, ci pentru că îl am de la părinții mei. Nu țin cont de trenduri. Cumpăr ce-mi place, de la Zara, vintage sau de designer. Și am grijă de lucrurile mele. Chiar dacă dau 5 euro pe un lucru, o să am gijă de el, pentru că înseamnă ceva pentru mine și, mai ales, nu-l voi arunca, îl voi da cuiva. Mi-ar plăcea să cumpăr mai mult decât o fac acum de la tinerii designeri, pentru că vreau să-i susțin. Uite, pantofii pe care-i port sunt de la un brand din Serbia, sunt handmade. Îmi place să fac asta pentru că știu că banii se duc la ei, nu la vreo companie. Uneori, când mă uit la imagini cu ce port, mi se pare așa random, într-una arăt într-un fel, în alta altfel. Dar mi se pare că moda te ajută să te exprimi, îți dă libertatea să fii cine vrei să fii. Nu mi-a plăcut niciodată să aparțin unei grupări, a vrut mereu să fiu eu însumi, și, acum că mă gândesc la asta, inconștient, cred că nu mi-am dorit să fiu pus într-o categorie, pentru că, întotdeauna, am avut senzația că poți să faci ce vrei.

Te-mbraci vreodată să impresionezi pe altcineva?

Da, uneori. Sunt conștient că moda are puterea de-a transmite un mesaj. Spre exemplu, acum câteva săptămâni, noul ministru al culturii al Olandei venea în vizită în orașul nostru și am fost și eu invitat la prânz. Și m-am gândit că poate voi avea 30 de secunde cu ea, s-o salut, să mă prezint. Dimineața, când mă hotăram cu ce să mă îmbrac, mă gândeam că ceilalți invitați de la celelalte instituții culturale se vor îmbrăca în costume și am hotărât să port un pulover cool – unul chiar minunat. Și așa m-am prezentat acolo, eram unul dintre cei mai tineri invitați și, după cum am anticipat, toți erau îmbrăcați în costume gri. Ea a intrat, m-a văzut imediat și a venit la mine și mi-a spus: „Uau, îmi place mult puloverul tău“. Poate când s-a întors la guvern nu-și mai aducea aminte povestea mea, dar sigur i-a rămas în minte că eram tipul cu acel pulover și că fac ceva în domeniul modei. Iată cum moda m-a făcut, poate, pe mine mai ușor de ținut minte decât pe ceilalți oameni din încăpere.

Că ai știu cum să te folosești de ea.

Pe de altă parte, aveam un moment scurt, în care puteam să fac o impresie. E o combinație de factori, nu e vorba doar despre felul în care te îmbraci, dar, uneori, te ajută să deschizi niște uși.

E un pachet.

Exact, eu am această relație de hate-love cu moda. Există aceasta parte a modei care e superficială, dar există și partea despre care am vorbit noi, care e despre identitatea noastră. Avem o relație atât de intimă cu moda, doar tu știi cum e să porți ceea ce porți. Dacă aș purta eu outfitul tău, m-aș simți altfel decât de simți tu în el. Și asta e cool, pentru că îți dă libertate. Când ne referim la modă ca „la tot pachetul“, ca la o disciplină multifuncțională, atunci am înțeles-o. Uite, la Fashion Clash vin oameni din toate domeniile și ajungem să avem conversații despre atât de multe subiecte – istorie, artă, religie, arhitectură etc. Nu e vorba doar despre trenduri și ce e acum în magazine, moda înseamnă mult mai mult de atât.

Știi vreun designer român?

Da, am avut un designer român la festivalul nostru, Andreea Mandrescu, a studiat în Londra. Hmm…

Ioana Ciolacu?

Da, da, pe ea o știu, dar nu prea pot să-i pronunț numele. A făcut și niște fashion films.

Da, unul recent chiar.

Da, l-am văzut. E interesant ce face. E minunat că a ales să facă colecții și fashion films, pentru că uite, eu o știu pentru că i-am văzut filmele. Mi-a plăcut mult primul pe care l-a făcut, cu pădurea (n.r. – Lure). Hmm, Știu de Feeric Fashion Week, de la Sibiu. Și mai știu despre Facultatea de Arte și Design din Cluj-Napoca, mai exact, despre gala de absolvire.

Foto: FilepMotwary.com, Fashion Clash Festival