Franca Sozzani, editorul-şef al ediţiei italiene a revistei Vogue, a murit la vârsta de 66 de ani.

„Cine ar cumpăra revista Vogue Italia? Nimeni – numai italienii citesc reviste în italiană”. Acesta a fost unul dintre gândurile Francăi în momentul în care a preluat conducerea revistei în 1988, şi motivul care a făcut-o să se concentreze pe partea de imagine, creând poveşti vizuale puternice. Prin intermediul lor şi al faptului că permitea fotografilor să se exprime liber tocmai pentru a crea aceste poveşti, a reuşit să îşi aducă aproape şi să loializeze cele mai puternice nume din industrie, chiar şi atunci când bugetele nu erau foarte mari.

Franca s-a născut în Mantua şi a studiat literatura şi filozofia la o universitate din Milano. La puţin timp după terminarea studiilor, s-a căsătorit, urmând să divorţeze la numai trei luni după. Ca urmare a despărţirii, Franca a pornit într-un periplu prin India, pentru a se regăsi. Timpul petrecut acolo i-a hrănit spiritul creativ, iar după întoarcerea în Italia, în 1976, a început o colaborare cu Vogue Bambini.

Sozanni descrie primul sau job alături de Vogue drept „asistenta asistentei asistentei”, însă în scurt timp, cariera sa a avansat şi a devenit editor-şef al publicaţiei Lei (o revista pentru adolescente) în 1980, şi apoi Per Lui (varianta masculină a revistei) în 1982. Franca a transformat ambele titluri în succese editoriale, incluzând în paginile lor cele mai noi tendinţe internaţionale şi editoriale de modă şi lifestyle dinamice şi inedite.

Tot ea a fost cea care, după ce a încetat colaborarea cu  Oliviero Toscani, care inţial era fotograful principal pe care se bazau revistele sale, a început să colaboreze cu fotografi aflaţi la început de drum, ce mai apoi au devenit celebri la nivel global şi unii dintre cei mai bine cotaţi în cadrul industriei. Printre colaboratorii săi de la începutul anilor ’80 se numără  Mario Testino, Paolo Roversi, Herb Ritts, Peter Lindbergh, Bruce Weber, şi Steven Meisel, cărora Sozzani lea oferit mereu libertate creativă pentru a-şi exprima viziunea aşa cum doresc.

Franca a fost numită editor-şef al Vogue Italia în aceeaşi lună în care Anna Wintour a preluat aceeaşi poziţie în cadrul ediţiei americane a revistei. În 1994, a preluat postul de editor-şef al filialei italiene a Condé Nast, cu susţinerea lui  Jonathan Newhouse, preşedintele Condé Nast International.

Încă din prima, Franca a imprimat revistei o amprentă proprie puternică. Primul număr al revistei Vogue Italia sub conducerea sa a avut un singur titlu pe copertă –  Il Nuovo Stile – suprapus peste o imagine alb-negru cu filtru sepia al modelului Robin MacKintosh într-o cămaşă albă simplă semnată Gianfranco Ferré, fotografiată de Steven Meisel. La fel ca şi în cazul revistelor Lei sau Per Lui, Sozzani a creat o identitate vizuală puternică pentru Vogue Italia, colaborând cu nume precum Bruce Weber, Paolo Roversi sau Peter Lindbergh, şi lansând carierele unor modele ce au urmat să aibă un succes legendar.

Franca a trasformat ediţia italiană a revistei Vogue într-o publicaţie semnificativă la nivel internaţional, cunoscută nu numai pentru partea vizuală, ci şi pentru subiectele abordate, care transcedeau moda, folosind-o drept o platformă pentru a deschide discuţii despre subiecte de actualitate la nivel global, precum violenţa domestică sau obsesia pentru chirurgia plastică.

„Moda nu este despre haine”, spunea Franca. „Este mai degrabă despre viaţă.”

Foto: hepta.ro; arhiva Vogue Italia