Călătorii până la capătul lumii. Cu Alexandra Ușurelu

Interviurile A List Magazine de luni își propun să adune amintiri și recomandări din vacanțe și călătorii.

Din absurdul și nebunul Valparaiso al lui Pablo Neruda, pe o plajă goală din Insulele Canare, ascultând mereu muzicile locului, până pe marele lac vulcanic Toba, văzut dintr-o canoe, și mai departe, degustând preparate tradiționale indoneziene între două filmări pentru un videoclip, cu scurte popasuri în Buenos Aires și în Franța și de acolo în Munții Făgăraș, într-un templu din Cambodgia sau la o fermă de cacao din Itacare până la malul Dunării, acasă – iată traseul pe care pornim astăzi alături de Alexandra Ușurelu care construiește astfel un puzzle irezistibil din muzici și faze.

Un oraș pe care nu îl poți uita
Valparaiso (foto sus). Este orașul care m-a fascinat îndeajuns de mult încât să îl pot reconstrui dacă închid ochii. Valparaiso este un oraș chilian, care a însemnat capătul lumii pentru mulți imigranți europeni la mijlocul secolului XIX. Era principalul port pentru navele ce călătoreau între Atlantic și Pacific, trecând prin Strâmtoarea Magellan. De-a lungul timpului, a atras mulți artiști și antreprenori culturali, care și-au lăsat în cel mai frumos mod amprenta asupra orașului. Pare un muzeu viu. În continuare, artiști stradali din toată lumea vin în Valparaiso și lasă orașului bogății: picturile de pe pereții clădirilor. Eu am luat cu mine acasă bogății de acolo – cadre cu orașul, în videoclipul meu intitulat La capătul lumii.

Cred că punctul din care bate cel mai tare inima acestui oraș este casa lui Pablo Neruda, pe care am vizitat-o. De acolo, Valparaiso se vede exact cum l-a descris poetul: „Valparaiso, ce absurd ești / ce nebun / (…) / cu capul plin de dealuri răvășite. / Nu ai apucat să-ți piepteni părul, / n-ai avut niciodată timp să te îmbraci / viața întotdeauna te-a surprins”. Din largul oceanului, Valparaiso pare amfiteatrul cu cea mai interesantă audiență.

O stradă pe care te-ai întoarce oricând
M-aș întoarce oricând acolo unde am avut concerte și unde am fost fericită. Nu cred că este doar o stradă anume, sunt mai multe și le îndrăgesc datorită oamenilor pe care i-am cunoscut acolo.

Playlist ideal de vacanță
Când merg în afara țării, îmi place să ascult muzica tradițională a locului, prefer să merg în localuri unde se poate asculta muzică live.

O plajă din filmul tău
Isla Graciosa, din Insulele Canare, este cea care m-a impresionat cel mai mult, poate și pentru că aveam 17 ani când am ajuns acolo și era prima călătorie în afara României. Toată insula este o plajă goală, cu nisipul ca o pudră, fin și alb, cu ape turcoaz și valuri imense.
Apoi mai este plaja Lopes Mendes din Ilha Grande, la care am ajuns după două ore de mers pe jos prin junglă, o plajă aproape pustie și lină, unde poți înainta în ocean câteva sute de metri până să se adâncească apa.

O întâmplare mai puțin obișnuită
Călătoria cu o canoe pe lacul Toba, cel mai mare lac vulcanic de pe Pământ. Singură. Ne îndreptam cu un vaporaș spre un loc unde urma să filmăm pentru clipul melodiei Suflet, rămâi pur și, la un moment dat, ne-am apropiat de un localnic și canoea sa scobită în lemn, cu care se afla la pescuit. Acea imagine, lacul liniștit, întins și pustietatea din jur ne-au conturat tuturor, inevitabil, ideea că nu putem rata ocazia unui astfel de cadru și imediat mi-am schimbat rochia, m-am urcat în canoea domnului care a fost drăguț și ne-a împrumutat-o, și am început să filmăm pentru alt clip, Mai bine în doi.

Așa s-a întâmplat, spontan. Să-ți găsești mai întâi tu singur echilibrul ca abia apoi să-l poți lua și celălalt în barca ta, a devenit ideea videoclipului și nouă ni s-a părut cea mai potrivită cu cântecul.

Un restaurant altfel
Sunt două locuri unde am mâncat cele mai bune mâncăruri din călătoriile avute. Unul a fost în Itacare, în Brazilia, unde prepara cea mai bună mâncare din oraș prietenul nostru român, Viorel Copolovici, care ulterior a revenit în România, iar altul în Berastagi, din Nordul Sumatrei, unde am poposit cât timp am filmat clipul cântecului Suflet, rămâi pur. Gazda din Berastagi ne pregătea zilnic niște mese imense cu mâncare tradițională indoneziană delicioasă. Atât de reușit combina ingredientele, încât așteptam ora mesei mai mult decât orice.

Poveste despre muzică, dintr-o călătorie
Cu siguranță, a fost neașteptat să întâlnesc pe cineva care îmi iubește muzica, stabilit tocmai în Thailanda, și să-i ofer personal albumul meu, sau să cânt două melodii cu localnicii orășelului Paraty din Brazilia, sau vizita din Buenos Aires în studioul trupei Narcotango, dublu nominalizată la premiile Latin Grammy. De poveste a fost și concertul Katie Melua din orășelul Cognac, de care m-am bucurat anul trecut. Voiam de mult să o ascult în concert, în același timp să revăd Franța, și cu ocazia asta am descoperit un festival care merită căutat: Cognac Blues Passions Festival.

Ce-ar fi o călătorie fără muzică? Prin muzică pot înțelege și pot explica cel mai bine despre lume, despre emoții. În ultimii ani, prin cântecele și clipurile filmate, am încercat să redăm povești inspirate de locurile și oamenii întâlniți. Pentru videoclipul cântecului Suflet, rămâi pur, am filmat în locuri unde am cunoscut oameni care, deși și-au pierdut cunoscuți sau natura le-a luat casele în urma frecventelor dezastre naturale cauzate de ape sau de vulcanii activi, ei au ales să rămână împreună cu cei iubiți să s-o ia de la capăt.

Un muzeu sau o galerie de artă care te inspiră
Grandiosul complex de temple Angkor din Cambodgia. Este cel mai mare monument religios din lume. Acele stucturi antice, construite în secolul XII, sunt zguduitoare opere de artă. M-am simțit în altă lume acolo. Impresionant este să vezi și măreția naturii din jurul acelor temple.
Mai aproape de noi, muzeul Luvru este locul unde aș căuta să petrec zile în șir pentru inspirație.

O destinație din cărți…
M-aș întoarce oricând în America Latină. Pablo Neruda, Gabriel Garcia Márquez, Radu Tudoran cu a sa goeletă Speranța în drumul spre Țara de Foc, din Toate pânzele sus!, Elizabeth Gilbert, cu Semnătura tuturor lucrurilor, Isabel Allende, Jorge Luis Borges m-au făcut să văd și să simt America de Sud ca pe un loc magic.

Un peisaj memorabil
Sunt multe peisaje memorabile, însă un peisaj marcant a fost cel al versanților munților Făgăraș, despăduriți ilegal. Acele locuri ne-au inspirat să filmăm videoclipul cântecului Prețul corect în sprijinul unei campanii de împădurire națională. Remarcabile pentru mine au fost și favelele din Rio de Janeiro, niște așezări apărute la începutul secolului XIX, inițial la periferia orașului, construite unele peste altele de către muncitorii care au fugit din zona rurală către oraș și n-au avut altă opțiune de locuință în lipsa terenurilor publice sau a unor prețuri accesibile ale acestora.

A mai fost surprinzător craterul vulcanului Sibayak din Indonezia, în mijlocul căruia am fost și am filmat câteva cadre pentru Suflet, rămâi pur, terasele de orez din Ubud, școala plutitoare de pe lacul Tonlé Sap, din Cambodgia…

Un hotel în care ai fost fericită
Acum trei ani am descoperit Vila Rosa, din Itacare. Este o fermă de cacao unde am filmat videoclipul cântecului Ceva se întâmplă cu noi și unde mi-am sărbătorit ziua de naștere, în același timp. Norocul nostru a fost să nu fie nimeni instalat acolo în acea zi de 26 ianuarie și întreaga așezare ne-a devenit casă pentru o zi.

O amintire dintr-o vacanță de vară a copilăriei
Copilărind într-un oraș de la Dunăre, în aproape toate week-end-urile din vacanțele de vară ne strângeam câteva familii de prieteni și mergeam în micile păduri de pe malul fluviului. Cu siguranță, rămân o memorie prețioasă pentru mine „lecțiile de înot”, când mă ținea tatăl meu pe brațe și îmi spunea să dau din aripi. În Dunăre, eu am învățat „să zbor”.

Un loc în care încă nu ai ajuns, dar ai vrea
Nu am avut ocazia să călătoresc până acum în locuri cu temperaturi mai scăzute și mi-aș dori, îmi doresc să văd Aurora polară.

Un loc în care ai ajuns, deși nu ai fi crezut vreodată
Aș spune cascada Iguazú, din Argentina, sau comunitatea ecologică Pedra do Sabiá, aflată undeva departe, în desișul junglei, deși în niciunul din locurile menționate nu aș fi crezut că voi ajunge. Nu credeam că voi putea cuprinde astfel de bogății cu privirea mea. Nu credeam nici că voi putea vedea România așa cum am făcut-o prin intermediul concertelor din țară.

Farmecul unei vacanțe, pentru tine…
Pentru mine, farmecul unei deplasări este când aceasta devine o călătorie și nu o vacanță. Întotdeauna ne-am dorit să descoperim cât mai mult, să înțelegem cât mai bine viața locului, și oprindu-ne de foarte puține ori din mers, inevitabil, inima începea să bată în ritmul acelui loc, făcându-ne parte din poveste. Dacă atunci când citești o carte, trăiești viața acelei cărți, când călătorești cu pașii tăi, trăiești viața ta, file din povestea ta și e minunat să descoperi că mai poți tresări când privești fotografii din acele locuri. Mie așa mi s-a întâmplat acum, când le-am răsfoit pentru acest interviu…

Alexandra Ușurelu s-a născut la Giurgiu, pe 26 ianuarie 1990. A devenit o voce cunoscută în urmă cu numai trei ani, iar de atunci a susținut peste 300 de concerte impunându-se rapid drept una dintre cele mai apreciate artiste independente din muzica de acum. „La capătul lumii”, primul său album de studio, a câștigat distincția „Cel mai bun album al anului 2015”, după ce a primit mai multe nominalizări din partea Societății Române de Radiodifuziune fiind, într-un an de la lansare, unul dintre cele mai bine vândute albume indie din România. La începutul lui 2016, Alexandra uimea publicul și criticii muzicali cu spectaculosul concert simfonic „PUR”, susținut cu casa închisă în Sala Mare a Teatrului Național din București. Reacția publicului față de formatul de concert simfonic propus astfel i-a adus noi concerte în țară, devenind astfel singurul artist român independent cu două turnee naționale susținute în paralel. Pe 28 august, Alexandra Ușurelu va susține un nou concert simfonic în Piața Universității din București, unde va lansa primul său DVD, filmat la concertul „PUR” de la Teatrul Național. Tot acum, lucrează la cel de-al doilea album. Detalii pe www.alexandrausurelu.ro.

Foto: arhiva invitatei