Așa cum îți povesteam, acum mai bine de o lună, am fost invitată de Qatar Airways într-o mini vacanță în Qatar și în Malaezia, din care, după asaltul de informații noi de tot felul, am reușit cu greu să mă dezmeticesc.

Mai jos, am strâns laolaltă un jurnal vizual presărat ici-colo cu informații care sunt sigură că o să-ți facă poftă de vacanță. Despre Malaezia o să povestesc cât de curând mai pe îndelete, cu multe detalii, cu ponturi și cele mai bune perioade în care ar fi bine să-i faci o vizită, iar, în continuare, îți las o mostră din materialul despre capitala Qatarului, ca să-ți fac poftă și de citit – îl găsești integral aici.

…Când am plecat spre Doha, aveam multe imagini găsite pe Internet în minte – skyline-ul, prim-planuri cu numeroșii zgârienori, din piața lor veche de 100 de ani, știam despre Muzeul de Artă Contemporană și despre cel de Artă Islamică designed by I.M. Pei, însă odată ajunsă acolo, lucrurile s-au derulat cu o repeziciune greu de urmărit. Informații noi și imagini „reale“ mă asaltau și îmi aduc aminte că încercam să-mi găsesc un pic de „liniște“ în gânduri să apuce toate să sedimenteze. M-am întors de aproape o lună și încă nu s-a întâmplat. Poate are legătură și cu faptul că imediat după, am plecat în Malaezia (dar despre asta o să scriu într-un alt material). Revenind, Doha e un fel de capitală a viitorului, iar dacă ești ca mine, un copil al anilor ’90 care bătea de dimineața până seara ulițele din satul bunicilor, o să ți se pară fabulos și exotic, însă, cel mai probabil, vei ajunge la concluzia că n-ai putea să trăiești într-un oraș atât de avansat, în care nu poți să te plimbi pe străzi dosite în voie, să cumperi flori din colțul străzii sau să te oprești la un chioșc să-ți iei o înghețată. Poți doar să te bucuri de el și de experiența care te scoate un pic din bula ta și te îmbogățește cu tot felul de lucruri la care n-ai fost expus până atunci…