Ce gust are duminica ta? Chef Hădean ne provoacă să încercăm… mușchi de porc, în prapor

Praporul (prapur, prapure, prapore) e o membrană care învelește organele interne, formată în mare parte din grăsime. Tatăl meu folosea de două ori pe an, la Paște pentru a înveli drobul, și înainte de Căciun pentru a prepara o specialitate a familiei, mușchiulețul în prapor. Versiunea pe care v-o prezint eu e ușor simplificată pentru că am făcut-o într-un moment în care îmi lipsea o unealtă, dar o să rețineți următoarea idee:

Mușchiulețul se spală, curăță, zvântă, condimentează cu sare, piper, poate coriandru, zdrobite bine-n mojar. Se umple apoi cu amestec pentru cârnați (fibrele se despart ușor), dacă ai la îndemână un cârnățar sau o mașină de tocat adaptată pentru operațiunea asta.

Mușchiulețul se învelește bine în praporul ținut înainte în apă cu zeamă de lămâie ori puțin oțet. Dacă vreți, puteți să-l prăfuiți apoi cu puțină scorțișoară ori să înfigeți în el 2-3 cuișoare. Tata nu făcea asta, nu-i musai să o faceți, vă spun doar că puteți să-i sporiți aroma și să-i dați o tentă ușor exotică.

Puneți mușchiulețul învelit astfel în cuptor, pe o foaie de copt. Lăsați-l acolo două ore și jumătate-trei ore, la 160-170 de grade Celsius. Se va rumeni frumos, o să miroasă-n toată casa de la el și o să vă fie foarte poftă. Ăsta-i un avertisment prietenesc.

În familia noastră se prepară 4-6 mușchi umpluți și înveliți în prapor de fiecare dată înainte de Crăciun. De mâncat se mănâncă abia de Anul nou, până atunci mușchii stau cuminte în cămară, la răcoare. Praporul topit peste ei acționează ca un conservant. Poate fi mâncat, dar poate fi curățat (lucur pe care-l recomand, mai ales dacă a format un strat de grăsime ceva mai gros). Să fiți sănătoși.