Râdem noi și mai glumim, dar clătitele, așa simple cum le știm ori bănuim, sunt o piatră de moară atârnată de gâtul speranțelor multor bucătari amatori. Am văzut, să nu mai spun că am trăit, o mulțime de tentative soldate cu rezultate mediocre, până când am început să cercetez și să mă apuc de măsurat și notat. Dacă azi pot să fac clătite mai bune decât acum trei sau patru ani e pentru că nu mi-a fost rușine (deși mi-a fost greu) să admit că făceam unele cam nefericite. Iată ce vă recomand dacă vreți să progresați în căutarea clătitei delicioase cu care să vă bucurați familia ori prietenii, măcar din când în când.
Pentru 8-10 clătite (depinde de cât e de mare tigaia) aveți nevoie de 200 de grame de făină albă de 480, 4 ouă mari, 50 de grame de unt, 30 g zahăr pudră, 1 g sare, 300 ml lapte. Spargeți ouăle într-un vas. Cerneți făina peste ele. Adăugați zahărul, sarea și laptele. Mixați un minut cu un blender de mână. Veți obține o compoziție omogenă, ușor aerată, fără cocoloașe. Topiți untul și turnați-l în compoziție (aveți grijă să nu fie fierbinte). Amestecați. Frigeți clătitele. E de preferat să aveți o tigaie pentru clătite. Eu le-am fript pe acestea într-o tigaie antiaderentă, cu rezultate bune dar cu ceva mai multă bătaie de cap. Tigaia de fontă nu-i bună, reține prea multă căldură și se răcește prea greu. Umplutura poate fi ce vreți voi.
Pont: dacă lăsați compoziția să se odihnească o oră la rece înainte de a frige clătitele, vor fi mai bune decât atât. Da’ asta-i o chestiune opțională și de gust.
Text și foto: Adrian Hădean (hadean.live)