Competiția TIFF 2017: povești pe muchie de cuțit

Competiția celei de-a 16-a ediții a Festivalului Internațional de Film Transilvania (2-11 iunie), dedicată exclusiv regizorilor aflați la primul sau al doilea film, este o veritabilă zonă de conflict: povești pe muchie de cuțit, inspirate de evenimente reale sau experiențe personale, situații provocatoare și abordări temerare, fabule morale nuanțate sau extreme, semnate de regizori care își asumă riscuri și despre care, cu siguranță, se va mai auzi mult timp de acum înainte. Dintre cele 12 titluri care concurează pentru Trofeul Transilvania, opt sunt debuturi.

„Ca-n fiecare an, mă interesează să descopăr acele voci singulare și curajoase care nu joacă precaut și preferă să riște totul pe o carte. În selecția din acest an, șocul vine de unde te aștepți mai puțin, emoția arde la foc mic, dar efectele ei sunt devastatoare, dilemele morale și pariurile formale te scot din zona de confort, iar relațiile de familie sunt puse la grea încercare înainte ca situația să se stabilizeze. Adevărurile vieții și provocările ficțiunii – aceasta e aventura competiției TIFF din 2017”, conchide Mihai Chirilov, directorul artistic al festivalului.

Chiar dacă România lipsește în acest an din competiție, există două prezențe autohtone în selecție. Actorul Alec Secăreanu are rolul principal în God’s Own Country, descris de critici ca fiind răspunsul britanic la Brokeback Mountain. Recent premiat la Sundance și la Berlin, debutul regizorului Francis Lee urmărește povestea de dragoste emoționantă, dar lipsită de sentimentalisme, dintre un tânăr fermier britanic și un muncitor român. Tot de la Sundance vine și comedia dulce-amară My Happy Familly (regia: Nana Ekvtimishvili, Simon Gross), istoria unei femei georgiene care, în seara celei de-a 52-a aniversări, decide să-și părăsească soțul și să plece de acasă, iscând un mic cutremur familial. Imaginea este semnată de Tudor Panduru.

Un debut provocator este cel al regizorului polonez Bartosz M. Kowalski, care a zgâlțâit din temelii competiția și publicul festivalului de la San Sebastian. Un studiu șocant asupra violenței infantile, Playground este un film inspirat de crima săvârșită de doi adolescenți britanici a căror faptă a îngrozit întreg mapamondul. O altă abordare tulburătoare asupra modului în care sunt afectați copiii de violența omniprezentă este cea a regizorului israelian debutant Yaniv Berman. Land of the Little People (foto sus) surprinde lupta pentru teritoriu a doi dezertori cu un grup de copii pentru care războiul încetează să mai fie o joacă.

Zeus analizează legătura specială dintre oameni și șoimi, pornind de la relația toxică a eroului cu mama sa. Primul lungmetraj al lui Miguel Calderón, supranumit ,,copilul teribil al artei contemporane mexicane’’, este bazat chiar pe povestea impresionantă care i-a schimbat viața. Inspirat de o experiență la fel de personală, debutul multipremiat internațional Heartstone (regia: Gudmundur Arnar Gudmundsson) descrie turbulențele sentimentale care pun la încercare prietenia dintre doi adolescenți, în decorul spectaculos-glacial al Islandei.

Reuniunea preț de un weekend dintre o fiică și tatăl ei care mint amândoi cum respiră generează o farsă adorabilă în Las Toninas Van Al Este (regia: Gonzalo Delgado, Verónica Perrota), semnat de unul dintre co-scenariștii comediei uruguayene Whisky, premiată cu Trofeul Transilvania în 2005. La polul opus, Chrysantemums Time (regia: Dmytro Moiseiev) ne face părtași la odiseea răvășitoare a unei tinere văduve care trebuie să se confrunte cu pompele funebre, rudele rapace și propria ei credință după ce soțul ei s-a sinucis.
Glory (regia: Kristina Grozeva și Petar Valchanov) e o fabulă socială despre dreptate și manipulare. Recompensat la Locarno cu o mențiune specială, filmul tandemului bulgar premiat la TIFF pentru Lecția îl are ca protagonist pe un muncitor binevoitor care sfârșește prin a fi o victimă a sistemului. În Hounds of Love, terifiantul debut al australianului Ben Young, o adolescentă este răpită și sechestrată de un cuplu disfuncțional. Rolul extrem de solicitant al tinerei Emmei Booth i-a adus un binemeritat premiu de interpretare la Festivalul de la Veneția.

De la Berlin vine Simulation, primul film al actorului iranian Abed Abest și, cu siguranță, cea mai provocatoare propunere vizuală din competiție. Scenografia abstractizată reprodusă integral într-o cutie neagră generează o doză serioasă de surpriză și suspans. Filmat aproape exclusiv într-un apartament, El Rey Borni (regia: Marc Crehuet) este o comedie neagră în patru personaje în care tânărul care și-a pierdut un ochi în timpul unui protest stârnit de criza din Spania se întâlnește întâmplător cu polițistul vinovat pentru accident.

Din juriul Competiției vor face parte, printre alții, actrița Clotilde Courau, Prințesă de Veneția și Piemont, care poate fi văzută la TIFF în L’Ombre des femmes (regia: Philippe Garrel), criticul de film Geoff Andrew (Sight & Sound), selecționer pentru BFI Southbank și consultant pentru London Film Festival, și regizorul Marian Crișan.

Foto: TIFF