Mi s-a întâmplat atunci când trebuia să mă trezesc la șapte dimineața să merg la școală și-mi spuneam în gând, ținând de plapumă de o parte, pentru că de cealaltă ținea mama, să o ia de pe mine ca să mă trezesc: „dar și…”.

Ceva ani mai târziu, mi s-a întâmplat la fel, doar că mă trezeam și mai devreme, la cinci, ca să ajung la serviciu. Stăteam pe un scaun la geam, în autobuzul 335, treaz cu mult înaintea dimineții și îmi spuneam, tot în gând: „dar și când…”.

Într-o altă dimineață, dupa alți ani, abia așteptam să mă trezesc să mă duc la primul meu concert. Eram antrenat deja să mă trezesc cu noaptea-n cap și eram antrenat, chiar și atunci, să-mi spun: „dar și când o să…”.

Adaugi câte un pas la visul tău așa cum adaugi un cuvânt într-o propoziție ca să o duci la capăt și să înțeleagă toată lumea ce ai de spus.

Am tras perdelele de multe ori înainte să fie soare dincolo de ele și am vorbit cu mine însumi, înainte să le spun și altora visele mele. În fiecare dimineață știu, nu mai este nevoie să-mi spun, același lucru: „dar și când o să reușesc…”.

Pasiunea și visul care nu te lasă să dormi te vor bântui chiar și după ce le vei împlini. Pentru că nu te vor lăsa în pace și tu nu vei tăcea în sufletul tău, până nu vei fi sigur că faci asta în fiecare zi cu aceeași putere și dorință. În fiecare zi trebuie să confirmăm că visul nostru trăiește și în fiecare zi suntem la început.