A câștigat premiul Palm d’Or pentru pentru cea mai bună actriță la Festivalul de Film de la Cannes pentru rolul din După Dealuri. Și ne va face să ne emoționăm din nou, alături de un alt personaj pe care îl interpretează cu multă delicatețe, Raisa, din filmul cu același nume regizat de Pavel Cuzuioc, scurtmetraj care a avut deja peste 20 de selecții în festivalurile internaționale și o mulțime de premii (deja) în palmares. „Pavel Cuzuioc m-a contactat și mi-a spus că are un scenariu pe care ar vrea să-l citesc. Am citit scenariul și am tăcut o vreme… Povestea m-a emoționat foarte tare”, își amintește Cristina Flutur despre acel moment în care a făcut cunoștință cu personajul Raisa. „Empatizez cu fiecare personaj pe care îl joc și îi trăiesc emoțiile, prin urmare nu rămân detașată de ceea ce i se întâmplă. Nu rămân la distanță ca un observator, ci las ca totul să treacă prin mine. E ca și când ajut pe cineva care nu are trup să-și spună povestea. Îl trăiesc, are ecou înăuntrul meu.” Am stat de vorbă cu talentata Cristina Flutur despre filmul românesc, despre teatru, premii la festivaluri internaționale și proiecte viitoare în teatru și film.

Cât de greu a fost rolul Raisa? De ce?
Cred că nu e niciodată simplu să spui o poveste despre cineva care a suferit de o boală foarte grea. Nu mai intrasem pe teritoriul ăsta până la Raisa. Și la început m-am trezit în față cu un fel de zid care a apărut brusc între mine și ea. Poate că instinctiv și în mod firesc vroiam să mă protejez. Este genul de poveste despre care parcă nu vrei să știi prea multe, fiindcă e prea greu de dus. Așa că a trebuit să escaladez zidul, să-mi privesc în ochi fricile și prejudecățile și să învăț să ascult fără teama ce are Raisa de zis. Am mers spre ea oarecum timid, și cu un fel de respect, pentru că nu voiam să intru așa abrupt în lumea ei. E o poveste mai delicată. Așa că am mers din aproape în aproape și am păstrat emoțiile în interior, pentru că în film Raisa vorbește mult fără cuvinte.

Cum ai ajuns să joci acest rol? Ce te-a atras la el? Povestea, personajul?
Pavel m-a contactat și mi-a spus că are un scenariu pe care ar vrea să-l citesc. Am citit scenariul și am tăcut o vreme… Povestea m-a emoționat foarte tare. Era despre o femeie care trecuse printr-o operație grea. O femeie care nu se mai simte femeie, care nu-și mai găsește locul pentru că nu se mai simte întreagă, o femeie misterioasă despre care nu știm mai nimic, până aflăm că e un supraviețuitor care caută un mod de a se recompune fizic și psihic și de a continua să trăiască. Și am simțit că vreau să spun povestea asta.

E un film destul de trist. Și După Dealuri, la fel. Cât de mult te încarci cu emoția personajului și cât de mult te afectează?
Empatizez cu fiecare personaj pe care îl joc și îi trăiesc emoțiile, prin urmare nu rămân detașată de ceea ce i se întâmplă. Nu rămân la distanță ca un observator, ci las ca totul să treacă prin mine. E ca și când ajut pe cineva care nu are trup să-și spună povestea. Îl trăiesc, are ecou înăuntrul meu. E o putere a empatiei și ajungi să simți emoția altui om, să fii, într-un fel, altcineva. Dar după ce proiectul se termină, revin la Cristina. Și doar iau cu mine de la personaj ce a trebuit să învăț prin el. Că un personaj nu vine întâmplător și nici nu pleacă fără să-mi lase niște daruri.

Când te vedem și într-o comedie?
O comedie, da! Mi-ar plăcea. În teatru am mai jucat comedie, dar în film încă nu. Ar fi frumos. Deși, paradoxal, actorul tot serios trebuie să joace. Doar situația e comică. Cel care râde e publicul.

Care e mesajul pe care vrei să-l transmiți tu celor care vin să vadă filmul?
Mesajul pe care mi l-a transmis mie povestea asta și care poate că ajunge și la cei care privesc e unul pozitiv, de fapt. Să apreciem ceea ce avem și să ne bucurăm de viață, pentru că nu știm niciodată cu adevărat ce aduce ziua de mâine si cât de repede putem pierde tot ce pare că avem pentru totdeauna. Iar dacă vine viața cu o încercare serioasă, să găsim în noi puterea de a merge mai departe, de a o lua de la capăt, de a vrea cu toată puterea să trăim.

Când ai ajuns tu prima dată la Chișinău? Cum l-ai perceput? Te-a cucerit din prima zi?
Filmam în Turcia când am primit propunerea pentru Raisa și imediat ce am terminat filmarile acolo, am luat avionul și am plecat la Chișinau. Îi spusesem lui Pavel că vreau să vin să mă documentez înainte să începem propriu-zis să filmăm. A venit și el de la Viena și ne-am întâlnit acolo. Așa am ajuns eu prima dată la Chișinău. Orașul mi-a amintit de Iași, unde m-am născut, și m-am simțit oarecum ca acasă, mai ales când am început să vorbim moldovenește.

Ai câștigat deja un premiu, la Festivalul de Film de la Cannes. Iar Raisa câștigă și el premii. Ce înseamnă aceste premii pentru tine?
Mă bucur când vin. Premiile ajută ca un film să fie văzut de cât mai mulți oameni, să fie distribuit mai mult. Și, implicit, ești văzut și tu ca actor, ceea ce poate crește șansele de a avea proiecte noi. Nu se știe în ce colț de lume te vede cineva, îi place ce-ai făcut în film și te contactează să-ți propună o colaborare. Cred că în primul rând la asta ajută premiile. Pot deschide uși.

La ce lucrezi acum? Care sunt proiectele/filmele viitoare?
Sper să iasă anul acest lungmetrajul pe care l-am filmat în State și în Turcia cu un regizor turc și o distribuție internațională, iar acum tocmai am terminat filmările pentru un lungmetraj românesc, unde joc cu Dragoș Bucur și Andi Vasluianu. Ce o să fie mai departe o să vedem.

Când te întorci la teatru? Unde și cu ce proiect?
Teatru… Da, aș vrea, că mi-e dor. Lucrăm acum să facem să se întâmple un proiect. Dar unde o să fie încă nu știu.

Actrița Cristina Flutur, despre… 

• Rolul pe care nu ai putea să îl refuzi vreodată… rolul care îmi face inima să bată mai repede.
• Regizorul cu care ai lucra oricând…cel cu care sunt pe aceeași lungime de undă.
• Piesa de teatru favorită… mai multe: de Cehov, de Shakespeare, de Pinter.
• Actorii cu care visezi să lucrezi (români, străini… cei care sunt cu adevărat prezenți când se dă „acțiune”.
• Nu știm despre Cristina Flutur… îi place grozav să danseze. Dacă nu s-ar fi făcut actriță, poate că dansul ar fi fost o alegere.

Filmul Raisa, în regia lui Pavel Cuzuioc, a adunat deja peste 20 de selecții la festivalurile internaționale.

(Pagina oficială de facebook a filmului. Teaser RAISA: https://vimeo.com/143341658)

Foto: Vlad Birdu