Cristina Mazilu: ”Transform orice moment relaxa(n)t într-un atac de panică”

Cristina a fost, probabil, primul blogger care a făcut ca gătitul să pară cool (şi foarte uşor), chiar şi pentru una ca mine, care nu s-a atins vreodată de aragaz. Asta ca să nu mai amintesc că mi-a salvat cina de multe ori cu recomandările ei de restaurante pe www.mazilique.ro şi, ca să nu avem nevoie şi de internet când îi încercăm reţetele (sau, respectiv, indicaţiile către cel mai bun bistro din oraş), Mazi scoate acum şi o carte cu reţete.

Prima dată ai încercat ceva în bucătărie pe la vârsta de…

… șase ani. Am făcut clătite cu bunicul meu. Adică el m-a găsit înşirând diverse ingrediente prin bucătărie şi a preluat situaţia, care altfel ar fi scăpat de sub control, eu pregătind mai degrabă aracet decât aluat.

Dacă ai avea puteri absolute, ai vrea să interzici în bucătărie…

Risipa de mâncare. Şi cozile de pătrunjel, pentru că durează un album întreg de la Arctic Monkeys să termin de curăţat pătrunjelul pe care-l cumpăr mai curând la braţ decât la legătură.

Ca să fii un chef bun ai nevoie de…

Multă putere de muncă. Şi chef să o faci. Ca să devii un chef excepţional aş crede că e totuşi şi altceva la mijloc, dar n-am de unde să ştiu la prima mână.

Cele mai stresante / solicitante condiţii în care ai gătit vreodată sunt…

Am un talent desăvârşit în a transforma orice moment relaxa(n)t într-un atac de panică, deci cina casual cu prietenii poate deveni rapid un food fest scăpat de sub control. Dar avem întotdeauna vin.

Nu ţi-au ieşit niciodată…

Rememorând puţin, aş zice că mi-au ieşit cam toate. Dar aici trebuie să ţinem cont şi de faptul că… 1 – sunt suficient de ambiţioasă cât să încerc până-mi iese, 2 – sunt destul de mediocră (sau hai, comodă) cât să nu mă apuc să fac caramele din măduvă de vită (sau insert aici orice reţetă mi se pare mie la un moment dat că nu merită bătaia de cap), şi 3 – am memoria nu doar scurtă, cât şi selectivă.

Ingredientul tău secret în bucătărie este…

Nu e nimic secret. Totul e pe blog (şi în prima mea carte de reţete) şi totul e foarte, foarte evident. Nu îmi ies niciodată subtilităţile, aşa că toată lumea se prinde că de fapt folosesc o căpăţână de usturoi în loc de un căţel.

Din frigiderul tău nu lipseşte vreodată…

Untul şi vinul.

Unde ai mânca oricând în România…

La Baracca, în Cluj, şi oriunde are chef mama să-mi facă un borş de cartofi cu mult leuştean.

O călătorie culinară ideală prin toată lumea ar avea acest traseu…

Anul ăsta nu am reuşit să plec încă în vacanţă, pentru că mi-am impus un ritm intens de lucru la carte. Aşa că în momentul acesta şi un drum până la Otopeni ca să-mi iau un prieten de la aeroport mi se pare exotic. Altfel, sper ca în curând să-mi reiau călătoriile şi să ajung mai des la mese pregătite de oameni la fel de pasionaţi de mâncare ca şi mine. Sunt în continuare fascinată de bucătăria Orientului Mijlociu, dar îmi doresc în egală măsură să ajung la Central în Lima şi la French Laundry în California, precum şi în casele unde reţetele sunt păstrate cu respect non-negociabil pentru tradiţie.

Când un bărbat are sare şi piper?

Când nu şi le-a uitat acasă, aş presupune. OK, poate şi atunci când nu se ia prea în serios, când ştie că e o diferenţă între a spune bancuri şi a avea simţul umorului, când ştie cum să recunoască un vin cu defect – şi să-l trimită înapoi –, şi cum să comande o friptură de vită. Black & blue, dar asta e doar părerea mea.

Cele mai importante trei repere din cariera ta ar fi…

1 – La primul meu job, în liceu, făceam o emisiune matinală la radio, în fiecare weekend. Şi îmi era foarte somn. 2 – Când eram reporter şi scriam despre muzică, la Mediafax, cumva, între Opera Naţională şi Festivalul Enescu ajungeam şi la aeroport să consemnez descălecările artiştilor care ne călcau scenele. Aşa am avut ocazia să dau odată peste Beyoncé, ceea ce Oana Titică nu-mi va putea ierta niciodată, mai ales că află cu ocazia acestui interviu. 2. – Când a venit Madonna în România, vreo doi mai târziu, deja stăteam pe o bordură şi citeam o carte de reţete sub privirile confuze ale colegilor din presă care aveau şi ei privilegiul să ocupe trotuarul încins de la Otopeni. Şi ăsta a fost începutul sfârşitului carierei mele irelevante ca reporter de muzică. 3 – Când am spus că o să fac numai ce vreau de acum încolo şi apoi am încercat să nu-mi înghit cuvintele.

ANTHONY BOURDAIN SAU JAMIE OLIVER?

BOURDAIN.

SĂRAT SAU DULCE?

SĂRAT.

ITALIA SAU INDIA?

INDIA.

CRĂCIUN SAU VALENTINE’S

DAY? CRĂCIUN.

RESTAURANTUL TĂU FAVORIT, EVER…

NOMA.

Foto: Alex Gâlmeanu; Asistent foto: Alin Purcaroiu. / Retuş fotografii: Adrian Mihaiu. Vestimentaţia: garderoba personală. Make-up artist: Larisa Codrea / Melkior

Acest articol a apărut inițial în ediția print A List Magazine 5/ 2017-2018