Care este explicația pentru care unii dintre noi suntem mai curajoși în a lua decizii provocatoare, radicale și cu un impact puternic asupra vieții personale, iar alții stăm mai mult pe gânduri? Ne lămuresc specialiștii!
Dacă ar fi să răspund într-un singur cuvânt, aș spune autoeficacitatea. Albert Bandura, renumitul psiholog canadian-american, este cel care introduce termenul de autoeficacitate și îi conferă următoarea definiție: „Autoeficacitatea reprezintă convingerea unei persoane în capacitățile sale de a-şi mobiliza resursele cognitive şi motivaționale necesare pentru îndeplinirea cu succes a sarcinilor date”. Cu alte cuvinte, autoeficacitatea se referă la încrederea pe care o are un individ cu privire la propriile abilități de a-și stabili obiective realiste, a acționa în acord cu acestea și a îndeplini cu succes scopul propus.
Impactul autoeficacității asupra procesului decizional este dependent de sursele acesteia. Vă invit să trecem în revistă cele 4 surse ale autoeficacității.
1.O primă sursă sunt experiențele anterioare. De mici copii am fost educați, de către părinți, bunici, profesori, prieteni și grupuri sociale, cum să distingem binele de rău și cum să ne comportăm conform normelor sociale și codului bunelor maniere pentru a ne integra cu succes. Firește că nu am reușit de fiecare dată să îndeplinim cerințele celor din jur întocmai la nivelul cerut și astfel ne-am creat un istoric al performanțelor anterioare dobândite printr-un proces de încercare-eroare ce ne-a condus la succes sau eșec.
În mod ideal, de-a lungul acestui proces, ar fi trebuit să învățăm cum să ne setăm obiective realiste, raportate la nivelul prezent de dezvoltare al abilităților noastre. De asemenea, o abilitate foarte importantă ce se dorește a fi achiziționată, pe parcursul acestei perioade, este aceea de a ne centra pe proces și nu pe rezultat. Astfel, învățăm din greșeli și putem să atribuim eșecul unui nivel scăzut al efortului depus și nu lipsei unor abilități necesare îndeplinirii sarcinii.
Mai departe, luând în considerare raportul dintre succes și eșec, al experiențelor anterioare, unii dintre noi suntem mai dispuși să ne asumăm sarcini provocatoare, cărora nu putem să le atribuim un procent de ridicat de reușită.
Prin urmare, setarea unui sistem de valori și principii sănătoase este busola după care fiecare dintre noi ar trebui să se ghideze în alegerea anturajului și în procesul decizional pe de-a-ntregul. Oamenii din viața noastră vin și pleacă. Unii dintre ei, care vor avea valori și principii similare cu ale noastre, ne vor rămâne alături, iar ceilalți se vor tria de la sine sau cu un mic imbold din partea noastră.
Ce vă încurajez să vă întrebați este cât prețuiește acceptarea momentană a unor așa-ziși „prieteni” comparativ cu obligația de a trăi de-a pururi cu consecințele acțiunilor încurajate de aceștia?
Prin urmare, dacă ne așteptăm la rezultate negative, acestea vor fi asociate cu un nivel crescut de stres și anxietate, iar activarea fiziologică va presupune mobilizarea sistemului nervos simpatic pentru reacția de „luptă sau fugi” ce pregătește corpul pentru acțiuni în situații percepute ca fiind periculoase.
Convingerile cu privire la propriile abilități determină sarcinile spre care tindem să ne orientăm și, totodată, gradul de angajament depus în îndeplinirea acesteia. Un nivel scăzut al autoeficacității poate conduce la procrastinare sau chiar evitarea luării unor decizii.
Cu toate acestea, vestea bună este că autoeficacitatea nu este o calitate sau o trăsătură de personalitate cu care ne naștem sau nu. Ea poate fi dobândită luând pe rând cele patru surse ale acesteia și lucrând activ la dezvoltarea lor în raport cu mediul în care ne aflăm. Deci tu, cu ce vei începe procesul de dezvoltare al autoeficacității?
Text de Psiholog Corina Petruț, PsyLife