Rolul vindecător pe care îl are cititul cărților este cunoscut din vremuri vechi. Istoricul grec Samuel Crothers menționează în cartea sa Bibliotheca historica cum deasupra intrării în camera în care regele Ramses al II-lea al Egiptului îşi ţinea cărţile exista fraza ”Casa vindecării sufletului” – cel mai vechi motto de bibliotecă cunoscut în lume. Se știe, de asemenea, că încă din 1272 citirea Coranului a fost prescrisă ca tratament medical în Spitalul Al-Mansur din Cairo.
Preotul american Samuel Crothers este cel care a folosit pentru prima oară termenul de biblioterapie în eseurile pe care le-a publicat în anul 1916. În timpul primului război mondial, serviciul de război al bibliotecilor a trimis bibliotecari în spitalele militare pentru a împărți cărți soldaților răniți și a dezvolta ”știința” biblioterapiei cu ajutorul medicilor de acolo. După terminarea războiului, au încercat să continue programul în bibliotecile din spitalele civile.
Fenomenul s-a născut în Statele Unite și în Marea Britanie, s-a extins apoi și în alte țări, iar în prezent există chiar biblioterapeuți – terapeuți specializați în a înțelege problemele cu care se confruntă clienții lor pentru a le prescrie ca ”tratament” o listă de lectură adaptată particularităților situației fiecăruia. Conceptul nu implică doar cărți de psihologie sau psihoterapie, ci cuprinde orice domeniu: ficțiune, nonficțiune, poezie, filosofie, benzi desenate, teatru, etc. Scopurile principale sunt auto-cunoaşterea, autodezvoltarea şi auto-terapia. Iar cărțile pot aduce un ajutor imens în aceste direcții prin faptul că acționează ca niște oglinzi vii în care ne putem oglindi nestingheriți.
Rezultatele studiilor efectuate încurajează în mod deosebit cultivarea în rândul copiilor a obiceiului de a citi. Principalul argument este faptul că cititul acționează asupra creierului într-un mod similar în care exercițiile fizice acționează asupra mușchilor. Cu cât mai de timpuriu implicăm mușchii într-un antrenament, cu atât aceștia vor memora pe o durată mai lungă efectele benefice obținute.
”Mușchii” creierului funcționează pe același principiu. Au nevoie de antrenamente diversificate pentru a a-și păstra tonusul și flexibilitatea la nivel optim de-a lungul vieții. Iar menținerea obiceiului de a citi și la vârsta adultă ajunge mult mai departe de ideea de a exersa pentru a nu uita. Depășește inclusiv componenta educațională, pentru că acumularea de informații noi este doar un segment din spectrul larg al beneficiilor pozitive pe care le aduce cititul.
Anca Pavel, psiholog și psihoterapeut relațional recomandat de www.paginadepsihologie.ro.