Denis, artistul The Motans, vrea să ajungă în Tibet

A trăit o perioadă la Moscova și fiecare vizită acolo are pentru Denis Roabeș un farmec aparte. Despre călătorii, dorințe ascunse, despre copilărie și cele mai noi proiecte, vine cu detalii chiar artistul The Motans.

Cel mai recent proiect al tău: Am lansat foarte recent piesa „Invitat”, o piesă de suflet, din suflet, o piesă în care, sincer, nu mă așteptam să se regăsească atâtea persoane. Încă e greu să decid dacă acest fapt mă întristează sau mă bucură. Cred că e o alternanță între aceste stări. Urmează în curând și un videoclip pentru această piesă, unul care va fi o inovație pe piața noastră muzicală, de-abia aștept să ne bucurăm de el împreună. Tot la această categorie de „proiect recent” aș vrea să menționez evenimentul de pe 31 mai de la Arenele Romane, primul nostru Grand Concert, un show la care lucrăm deja din greu și care promitem că va fi unul cu totul și cu totul special. Vă așteptăm pe toți, biletele s-au pus deja în vânzare.

Orașul pe care nu îl poți uita: Cu siguranță, Moscova. Știu că răspunsul meu la această întrebare surprinde de obicei publicul, dar poate cei care măcar l-au vizitat reușesc să mă înțeleagă. Eu am locuit câțiva ani acolo, a fost o perioadă foarte fericită a vieții mele, o tinerețe fără griji și, evident, asociez orașul cu ceva plăcut și drag mie. Pentru mine are un farmec aparte. L-am vizitat recent și am resimțit același lucru, o stare de bine inexplicabilă.

Strada pe care te-ai întoarce oricând: Deloc surprinzător aici, cred că multe persoane ar oferi același răspuns – strada copilăriei mele. Nu cred că mai e necesar să menționez și de ce. E cumva simplu, e aroma copilăriei, acea magie care s-a risipit pe undeva. Nu cu toții ne-am întoarce pe strada pe care am copilărit?

Un restaurant altfel: Din păcate, de multe ori nu am timp să stau să observ micile detalii care ar face un restaurant să fie complet altfel. Atâta timp cât mâncarea e gustoasă, iar vinul e bun… desigur contează și compania, restul lucrurilor trec pe planul doi. Dar da, probabil că un restaurant altfel pentru mine e unul pe malul mării.  

O fotografie cu poveste: Ar fi câteva fotografii la mine în telefon cu povești mai speciale, dar sunt acel gen de persoană care cumva ar dori să le păstreze pentru ea. Nu doar fotografiile, ci și poveștile din spatele lor.

Un peisaj memorabil: Poate suna banal, dar peisajul cerului pe care-l zăresc din locuința mea e unul de-a dreptul memorabil pentru mine. Mai ales acum că se apropie primăvara, culorile pe care le capătă răsăritul și apusul sunt extraordinare, ireale.

Un hotel în care ai fost fericit: Ca și artist, am ocazia să ajung în foarte multe hoteluri și sincer, în toate-s fericit. Pentru că mă întorc de la concerte la hotel, iar conexiunea cu fanii, dragostea oferită de ei îmi rămâne profund impregnată în minte. Desigur, sunt și mai fericit în hotelurile care au jacuzzi.

Amintire dintr-o vacanță de vară a copilăriei: Hmm, cred că ar fi una de la țară. Sau poate una din jurul blocului, de pe acea stradă pe care m-aș întoarce oricând? Îmi amintesc cu drag de toate jocurile noastre, unele destul de ciudățele acum că stau să mă gândesc… eram o gașcă mare de băieți și făceam tot felul de nebunii, bătăi cu bețe, jocuri cu mingea… până când cineva începea să plângă, haha. Acela era semnalul de game over.

Un loc în care încă nu ai ajuns, dar ai vrea… Aș vrea să ajung peste tot. Nu aș refuza niciodată oportunitatea de a vedea un loc nou. Dar unul în care chiar îmi doresc să ajung este Tibetul.